Cugetări
de Maria Tomița Corini
1. Trec rânduri șiroaie de gânduri ce-nmoaie obeliscul ce-nalță tacerile!
de Maria Tomița Corini
1. Trec rânduri șiroaie de gânduri ce-nmoaie obeliscul ce-nalță tacerile!
2. Ploaia mă caută-n ungherul tăcerii, despletindu-se lacom peste ochi-mi deschiși.
3. Vântul aleargă, îmi ia răsuflarea, o duce acasă și-o pune în prag.
4. Ninge a lene peste făptura-mi, genele-ascund aroma topirii
5. Ninsoarea se teme s-ajungă sub gene, acolo-n priviri e vatră de foc.
6. Visele cad cu stele pe frunte, le-adun în taină punându-le în vers
7. Soarele e mut când gândul arde în tăceri!
8. Gândul aleargă către vise, stelele îl însoțesc.
9. Visele de printre stele strânse sunt de mâna nopții
10. Zorii strâng nesomn și vise, și deschid porți către vers.
11. Versul se culege simplu dintr-un gând sau chiar mai multe
12. Visele brăzdează cerul și croiesc pe filă rânduri.
13, Lumina sufletului încălzește Universul!
14 Bogăția sufletului este bunătatea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu