IUBIREA, PRINTRE RÂNDURI
Când simțăminte răsturnate mă mistuiau în mod bizar
Și clopotele tălmăceau prea însetatele-mi cerințe,
Aroma poamelor divine,
pe buze dulci, de Cireșar,
Aveau să-mi răscolească
firea și să exclame noi dorințe!
Prin zare, pasărea
măiastră, m-ademenea în dans de nori
Iar pașii mă purtau
zoriți, pe la răscrucea dintre gânduri.
Norii valsau, eu
lăcrimam, iar sufletu,-mi picta fiori,
Ce-aveau să îmi
vestească, dragostea printre rânduri!
Simțeam vibrația din
slovă și glasul Lui mă năucea
Voiam să-l știu, apoi, să-i
spun o vorbă…să zâmbesc!
Urmam aleea cea cu tei,
încrezătoare purtam crucea
Destinului și a
speranței, la pieptu-i să mă cuibăresc!
M-am rătăcit printre salcâmi
și trandafiri în floare;
Din rouă și suspine, am
plămădit gânduri festin!
Totu-mi părea altfel; îmi simțeam
Soarele-răsare
Și temerarul salt ce-mi
va deschide noua filă din destin!
 |
| “Valsul Lebedei, în Cireșar”, Pictură în ulei, Theia Presadă |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu