NELY BĂDICA - ROMÂNIA - GRUPAJ DE POEZII

AMPRENTĂ

Peste iarba ce purta
Amprenta trupului tău,
Au căzut picături de rouă.
Iarba nu se mai bucură
Acum de tine...
Te-a uitat!
Se bucură de lacrimile
De dimineață ale toamnei...
Doar eu aștept să-ţi laşi
Din nou amprenta
În învolburata mea viață...
Te-aştept în echilibrul
Periculos de instabil
Al vieții mele...
Eu,
Doar eu,
Îţi voi păstra amprenta!

DESCULŢĂ

PRIN GÂNDURI

Pot umbla desculţă 
prin gândurile tale?
am să păşesc încet, 
să nu-ţi trezesc iar visul!
voi merge pe cărări, uşor,
până la prăpastii
de aşteptări.
acolo vreau să-mi răcoresc 
tălpile ce-au obosit căutând... 
mai vreau,
să deslușesc
ce buzele-ţi spuneau
când surâdeau profetic.
aş putea, 
cât mai zăbovesc,
să-ţi mângâi sufletul!

SCHIMB

Ți-ai rătăcit gândul ades
căutând conturul inimii mele
și-atunci...
devine firească nedumerirea
și mă-ntreb
- de ce mi-ai strivit sufletul sub călcâi?
eu...
mi-am asumat durerea
când am ancorat inima
într-o posibilă noapte de iubire!
iar dacă am ignorat lacrimile
ce reflectă în ochi iubirea nestinsă,
în rugă...
mi-e dor si iertare!
e nedrept!
am uitat să zâmbesc!
mi-aș fura din viață o zi
dacă aș ști că răsplata,
va fi un surâs!

IREVERSIBIL

În asta seară
nimic nu-mi aparţine... 
mi se destramă ruga în priviri 
chemând un semn de moarte, 
sau iubirea! 
iluziile, 
s-au risipit şi ele, 
dar eu le caut încă, 
scormonind cenuşa... 
ce dor nebun m-apucă uneori 
când noaptea îşi adună-n braţe 
stelele tăcute! 
în seara asta, 
este doar abis... 
şi atâta linişte... 
şi dorul meu nebun!!! 
aş sfâşia-n bucăţi abisul 
ca într-un ritual, 
apoi 
mi-aş sechestra în piept 
cuvintele 
ce-au ruinat ireversibil 
speranţa! 
în seara asta, 
o singură lacrimă 
îmi arde obrazul, 
urlând a neputinţă!

INUTIL

Chiar dacă 

liniştea se-ngroaşă făcând zid
vei simţi cândva sărutul meu
în fiecare picătură de ploaie
iar fiecare adiere de vânt
ce-ţi răvăşeşte părul,
– să ştii – 
e mângâierea mea!
dorinţa-mi se izbeşte sistematic
de porţile de sticlă...
inutil te strig
inutil te chem
..şi lacrimi curg a ploi de toamnă!

ZBOR LIN

Pic cu pic
te-ai sădit in mine
până ce rădăcinile-ţi mi-au cuprins
trupul!
prea brusc 
– zâmbind sarcastic –,
ți-ai dorit dezrădăcinarea
și te-ai smuls, 
zdrobindu-mi sufletul…
în schimb,
mi-ai crescut aripi!
(MULȚUMESC!)
de-atunci, 
te re-sădesc în fiecare zi,
pic cu pic!
... și iau lecţii de zbor!

CÂND ÎMI E DOR

Când mi-e prea dor
îmi aduc amintirile
în liniştea pădurilor tale, 
toamnă!
Nu plâng!
căci dacă aş vrea s-o fac,
ar ieşi urlet
ce s-ar putea lua la întrecere 
cu orice urlet de lup!
– şi ar învinge! –
Nu vorbesc!
peste pustiul de gânduri brumate
rostogoleşte-mi tu de-a valma
taifun de culori…
Doar merg!
tălpile-mi goale
răscolesc frunze moarte
Ascult!
poate-mi şopteşti, măcar o dată 
numele lui…
… eşti în tranzit toamnă, 
știu!!!
tu știi,
cât îmi e de dor?!!!

ZBOR LIN

Pic cu pic

te-ai sădit in mine

până ce rădăcinile-ţi mi-au cuprins

trupul!prea brusc – zâmbind sarcastic –,

ți-ai dorit dezrădăcinarea

și te-ai smuls, 

zdrobindu-mi sufletul…

în schimb,

mi-ai crescut aripi!

MULȚUMESC!)

de-atunci, 

te re-sădesc în fiecare zi,

pic cu pic!

.. și iau lecţii de zbor!