Simt
o vrajă, brodată pe o pală de vânt
izvorăște
din noi și în noi se tot zbate;
împinși
în sărut, vom fi de la spate
să ne topim, radioși, în același cuvânt.
Știu
că mă simți și mă vrei, sunt dorită
sub
catifeaua palmelor tale, să murmur:
“Lumină
de Luceafăr, de ce, de ce tremur?
Privește-mă,
sunt voltaic topită!”
Tu,
să sorbi nectarul de pe buza mirării
sfințită-n
sărbătoare, cu puls de fecioară;
adierea-i,
te slăvește din vară în vară
O
iubești nespus; pândești sfiala florii!
Evadați
din banal, transcedenți într-o clipă,
vom
țâșni bucurii, către cerul perlat;
din
basme să te nasc, dragul meu, Împărat!
În simfonii,
să mă ascunzi sub aripă!
Tresar… Luceafărul îmi este aproape
Strălucirea-i din noapte îmi bate la geam
Îmi streacoară, printre gânduri, eterice șoapte
jubilând, gândesc că pe tine te am…
Tresar…pe Tine te am!
Strălucirea-i din noapte îmi bate la geam
Îmi streacoară, printre gânduri, eterice șoapte
jubilând, gândesc că pe tine te am…
Tresar…pe Tine te am!
Liniște-mprejur… mă conving că sunt Îngeri
Ce vor sta de veghe la portalul din vis!
Cohorte de fluturi ne declară așișderi:
nebunii amorezi… dezlănțuiți în Paradis.
Tresar…cohorte de fluturi!
Tăcere adâncă… două inimi sunt vii
Făcliile ard, nu-i timp de cuvinte!
Din puls, croiesc aripi spre noi galaxii
Lasând cerului a lor jurăminte…
Tresar… două inimi făclii!
“Petale de dragoste”, Pictură în ulei, Theia
Presadă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu