Condorul
Vă rog, prieteni dragi, să ascultați condorul!
O veche melodie plină de substanță,
vai, nu-i manea de surdă rezonanță,
ascultați un condor, va va năpădi dorul!...
pe malul mării slobode coboară,
Un vultur aprig, dârz, stăpânitor de munți,
prin veșnicia vremii face aspre punți.
purtând ani grei și mulți la subsiuoară,
Stă pe-un stabilopod în buza mării
prin liniște privește-n dunga serii.
și-n valuri se coboară multe stele.
Foamea de viață zburdă printre ele,
Prin veșnicia lumii ochii îi fac roată,
Of, urlă lupii prin ograda mării,
căci peste trupul său vina să vină,
semnul de foc în apa cu lumină și-n
ramurile ultimilor oase pleacă toată.
îar apa-și pune pletele pe țărm.
vrea să se măsoare iar în oglinda de mare,
Ochii condorului din munți adorm
când vase mici dansează-n cârca zării.
Condorul vechi, pe ochi cu ceață deasă,
o aripă-i cade furiș în apa cea cu sare,
acum, iar valul mării-i va devein mormânt.
plecat pe drum de noapte aripa-n apă-o lasă
Zilele lui se sfarmă, se topesc în pământ.
pirata făr’ de-un ochi dorește săl doboare,
Muntele este sus, iar valul la picioare,
Și-ncet, de sus, coboară lin… Iisus.
‘și-aruncă ochiul sus, în munte sus…
L-a părăsit acum, este întâia oară,
Marea îi cântă lin pe strune de vioară,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu