Ne-am
regăsit după un secol ~ fără trei secunde ~
Același
tip boem, exact cum l-am visat, la țărm;
Aceeași muzică astrală, clipe gemând
fecunde
Și preaintensa undă, ne mistuiau
cu-același șarm.
Nici zarea nu părea surprinsă, nici
pescărușul “mon ami”
Cu o privire și-un cuvânt, tâmpla mi-a
răvășit, vicleanul!
În Ceruri a-nceput festinul, prin noi,
gemea avid tsunami
Un dor care sfida clepsidra… condei ce
rescria destinul!
Trecuse timpul pe la mare, prietenă-i
fusese vremea;
Valu-mi părea mai elevat; meșteșugar de
perle rare!
M-a-ncununat cu un sărut, prin plete
mi-a țesut tăcerea
Mă cerceta cu ochii vii…m-a petrecut c-o
tandră boare.
Incandescent în clipe sacre, etern
îndrăgostit de vise,
Cu vină răscolind culoarea, tulburător
pe sub altiță!
Șarmantul meu de altădat’, cu farmece distinse…
Ne-am regăsit după un secol ~ Eu, aceeași fetiță! ~
“La
Piovra”, Pictură în ulei, Theia Presadă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu