ÎMI
BATE ÎN GEAM O IARNĂ
E atât de frig în casă acum, îmi bate -n geam o
iarnă!
Un vânt năprasnic se stârni şi începu să cearnă,
Din norii grei şi cenuşii, zăpezi
imaculate,
Peste sătucul meu tăcut şi
dorurile toate.
Copacii goi şi desfrunziţi, se clatină-n
furtună,
Zăpada
albă şi curată, vrea să astupe-o urmă,
Lăsată-n sufletu-mi pustiu, de
tine la plecare!
Omătu-i rece şi-înghetat... iar sufletul, mă doare!
Mi-e dor de-o 'mbratisare tandră,
care să mă-încalzească.
Mie dor de-o dragoste ce pare,
nici dreaptă,
nici firească!
Mi-e dor de sufletul tău cald,
să-mi mai aline dorul,
Mi-e dor de mângâierea ta şi-aş
vrea să-i simt fiorul!
Capul să-mi culci
pe pieptul, tău să retrăim fiorul
Să te privesc în ochiii verzi şi să îmi stâmpăr dorul!
Să-mi laşi pe umerii mei goi,
liber să-mi cadă părul
Şi-mbrațișați,
un trup şi-un suflet, să retrăim amorul!
Eram copii,
e mult de-atunci, când eu credeam în tine!
Dar şi acum ca şi altă dat’, să plâng mereu îmi vine.
Că-n
visele ce le aveam am împletit iubirea,
Timpu-a trecut, le-a spulberat,rămasa amintirea.
Îmi este dor de un sărut... dar
nu am dreptu’-a spune!
Ca o străină
am rămas pierdută-n astă lume.
Aş vrea să rog pe cineva... dar
cine crezi că poate?
Să-mi spună de eşti fericit...
şi-oi merge mai departe..
Tu mi-eşti şi-acum al meu iubit
şi te păstrez în minte
Şi dragostea ţi-o mai păstrez şi
două jurăminte:
Tu ai promis că orice ar fi...
te-ntorci la mine iară
Eu, n-am promis, dar am venit... şi azi, a câta oară?
E tot mai frig în casă acum
şi-adorm în gând cu tine!
Cu dor şi cu
speranţă-n suflet,
că te gândeşti la mine
Că întru-n
colţişor de suflet, păstrezi un loc
şi pentru mine.
De: Kessy Ellys Nycollas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu