CORNELIA DIȚĂ - ROMÂNIA - GRUPAJ DE POEZII

De ți-a bătut sfios în poartă,

Cu suflet strâns, un om sărman,

Cerând doar pentru -o pâine

Un amărât de ban,

Cu sufletul curat să-i dai un colț de pâine

Să-și potolească foamea până mâine,

Și un pahar de apă tu să-i dai,

Dacă vreodată, bani nu ai!

Întâmpină-l cu o vorbă bună,

La rana sufletului să o pună,

Și un zâmbet luminos

Să-i fericească fața...

Nimic nu costă,

Dar fă-i frumoasă viața...!

Ce iei cu tine, ce avere?

O faptă bună, vreodată nu vă piere,

Căci dar din dar mereu se face Rai,

Atunci când din puținul tău

Te înduri să dai...!

DAR DIN DAR...

...                                           

    

Cornelia Diță

Spuneai...

Spuneai ca-n părul meu gălbui

E-un asfinţit de soare,

Şi câte-o rază rătăceşte prin

Privirea mea,

Eu mă- oglindeam în ochii tăi

Cătând o pală de răcoare,

Găseam mereu un univers ce

Parcă -n frunte -ţi strălucea...!

Privind, mă rătăceam prin umbră

Altei dimineţi,

Şi mă prindea ades prin ochii tăi,

O altă inserare,

Aş fi făcut orice ca tu să nu regreţi,

De a-mi fi spus...

"Eşti asfinţitul meu de soare...""!

Să mă priveşti şi atunci, când

Toamna mă ajunge

Şi primăverile demult vor fI trecut,

La mine-n păr, poate alt asfinţit va plânge,

Că macii- însângeraţi, de-o vreme

I-a pierdut...!

12.07.2015                                           

**************

Zburasem iar purtată de un ciob de stea

Pe un tărâm ce nu era al nimănui,

Nici steaua aceea nu era a mea

Dar căutam febrilă, ochii tăi căprui...!

Ating în zborul meu cu sufletul de cer,

Ca de un petec de azur strălucitor,

Și uit de ochii tăi, și nu-mi mai este dor,

Plecat - au toate cu stelele ce pier...!

Cioburi de vise, cioburi albastre de stele,

În nopțile de vară când zbor spre nicăieri

Spre tine aș zbura, dar tu nicicând nu-mi ceri,

Și vezi iubire, doar visele mereu sunt ale mele...!

...

Cornelia Diță

” CIOB DE STEA”

Dacă...                

Dacă -într-o zi

Ţi-aş săruta

Pleoapele,

Curate ca apele,

Aş simţi aroma

Cerului de vară...

De- aș avea curaj,

Într-o doară,

Să-ţi prind fața în palme

Când sufletu -ţi doarme,

Dincolo de el să privesc...!

Altfel, cum să-ţi spun că..

TE IUBESC...?

Cornelia Diţă

                                               

ÎN INIMĂ

I-am spus... să te lovești de soare,

Și... i-am dat drumul să zboare!

Dar pentru că era o picătură de buburuză,

S-a întors la mine, o amărâtă de frunză!

Am închis în inimă o pasăre...

Eliberată, i-am dat drumul să zboare,

Știind-o mereu călătoare,

Dar... nu s-a întors niciodată înapoi,

Pe undeva, cântă singurătatea din noi!

Diminețile iscodesc câte un nor,

De fiecare aripă a ei mi-este dor,

O simt aici ca fulgu” -n palma mea..

Și cântă dumnezeiește pe un colț de stea!

Se va întoarce (îmi spun) toamna viitoare,

Sau îmi sădesc în inimă o floare!

De atunci, întreb în neștire,

De ce-ai plecat iubire,

Nu știai că doare...?

Cornelia Diţă,

01. Iulie, 2018

SEVERIN

DOUĂ ILUZII

Știu,

Te ascund,

Mă ascunzi

În neputința

De a spune

Într-o zi

Lucrurilor pe nume,

Iar eu, da, eu...

Vechea,

Prăfuita harpă

A lui Orfeu,

Te ascund în melodii neauzite,

În poezii necitite,

În nevăzute rânduri,

Nedeslușite gânduri,

Cum n-or să audă surzii...

Noi doi... două iluzii!

Cornelia Diţă

                                                       

COVOR DE PETALE

Bătuse vântul tare

Cu urlet dușmănos,

Flori albe așezase

În mâlul de pe jos,

Cu ochii plânși,

Sărut în gând

Covorul de petale,

De parcă cerul gri

Mi le - așternuse la picioare!

        Pășesc încet

        Și iarăși mă opresc

        Atâta frumusețe Doamne,

        Nu pot să irosesc,

        Mai fac un pas alături,

        Mă trece un fior,

        Suspină o petală

        Și gleznele mă dor...!

De trandafirii albi,

Nu avusesem parte,

În ciudă -mi vântul

Îi poartă mai departe,

N-am vrut nicicând

Din trandafiri, covor...

Dar de parfumul lor,

Mereu îmi este dor...!

Cornelia Diţă

02.07.2018