1.
Și
uite gândul acesta mă doare,
Îl
țin într-o palmă și în palmă e o floare -
Din
lumea aceasta deși din alta îmi pare,
Iar
cerul cu marea se pierd în privire -
În
loc de inimă în piept o frunză îmi bate
Și
din când în când mai suspină,
Iar
tu ai pas de felină cum pe tâmplă îmi pășești
Și
luna e atât de argintie și tu atât de frumoasă ești.
2.
Și
da recunosc sunt vinovat,
Pentru
tăcerea de ieri -
Cât
și pentru cea de acum,
Te-am
iubit și nici nu contest -
Un
păcat adăugat la un alt păcat,
Căci
și azi mai iubesc -
Deși
nici nu mai știu prea bine pe cine,
Pe
tine sau această tăcere din mine.
3.
Și
coborând din piatră,
Primul
gând mi-a fost să fiu apă -
Căci
piatră am fost,
Călcată
de unii, azvârlită de toţi -
Apă
fiind aș curge liniștit,
Între
maluri -
Până
la întâlnirea,
Cu
marea de apoi
Și
nu m-aș mai întoarce în piatră,
Nu
m-aș mai întoarce la voi.
Pe
tine sau această tăcere din mine.
4.
Și iată pe nimic sprijinit,
Înspre tine o mână întind -
Cu cealaltă o stea dau să cuprind,
Dar steaua tot stea -
În păr nu vrea ca să îți stea,
O alta zăresc în spre ea -
Mâna iarăşi întind
Și pentru o clipă din ochi te pierd,
Îndeajuns cât să văd -
Căderea ta în abis,
În marea învolburată -
Neștiind că și ea te așteaptă.
4.
Și iată pe nimic sprijinit,
Înspre tine o mână întind -
Cu cealaltă o stea dau să cuprind,
Dar steaua tot stea -
În păr nu vrea ca să îți stea,
O alta zăresc în spre ea -
Mâna iarăşi întind
Și pentru o clipă din ochi te pierd,
Îndeajuns cât să văd -
Căderea ta în abis,
În marea învolburată -
Neștiind că și ea te așteaptă.
5.
Și câțiva nori de ploaie,
Mai cern pe aici târziu -
Se înserează și ochiul îmi este pustiu
Și plouă sănătos,
Peste a lumii boală -
De ne-am mai face bine,
Am râde iar în răsărit de soare -
Dar până atunci iubita mea cu gleznă
fină,
Preumblate prin gândul meu-
De boală și tristețe până la urmă,
Voi adormi și eu.
6.
Iată mă desprimăvărez de tine,
Cum frunza de verde -
Cum ochiul de privire,
Cum gândul cel de azi de cel de ieri
Și ne vom întoarce fiecare,
La starea de început -
În piatră curgătoarea tu,
Eu în cel dintâi cuvânt.
7.
Și între noi întrebări nu mai sunt,
Nici răspunsuri în aşteptare -
Ce dureros de tăcut ne sună pașii,
Pe verdele ierbii călcând -
Stă în cumpăna lunii,
Tot ce-am trăit și iubit -
Cum stă cortina să cadă,
Peste spectacolul lumii -
Două bilete am luat și încă te mai
aștept,
La cina din urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu