PĂCURAR ADRIAN TARCIUS - ROMÂNIA - Grupaj de poezii

1.

Și uite gândul acesta mă doare,

Îl țin într-o palmă și în palmă e o floare -

Din lumea aceasta deși din alta îmi pare,

Iar cerul cu marea se pierd în privire -

În loc de inimă în piept o frunză îmi bate

Și din când în când mai suspină,

Iar tu ai pas de felină cum pe tâmplă îmi pășești

Și luna e atât de argintie și tu atât de frumoasă ești.

2.

Și da recunosc sunt vinovat,

Pentru tăcerea de ieri -

Cât și pentru cea de acum,

Te-am iubit și nici nu contest -

Un păcat adăugat la un alt păcat,

Căci și azi mai iubesc -

Deși nici nu mai știu prea bine pe cine,

Pe tine sau această tăcere din mine.

3.

Și coborând din piatră,

Primul gând mi-a fost să fiu apă -

Căci piatră am fost,

Călcată de unii, azvârlită de toţi -

Apă fiind aș curge liniștit,

Între maluri -

Până la întâlnirea,

Cu marea de apoi

Și nu m-aș mai întoarce în piatră,

Nu m-aș mai întoarce la voi.

Pe tine sau această tăcere din mine.

4.

Și iată pe nimic sprijinit,

Înspre tine o mână întind -

Cu cealaltă o stea dau să cuprind,

Dar steaua tot stea -

În păr nu vrea ca să îți stea,

O alta zăresc în spre ea -

Mâna iarăşi întind

Și pentru o clipă din ochi te pierd,

Îndeajuns cât să văd -

Căderea ta în abis,

În marea învolburată -

Neștiind că și ea te așteaptă.

4.

Și iată pe nimic sprijinit,

Înspre tine o mână întind -

Cu cealaltă o stea dau să cuprind,

Dar steaua tot stea -

În păr nu vrea ca să îți stea,

O alta zăresc în spre ea -

Mâna iarăşi întind

Și pentru o clipă din ochi te pierd,

Îndeajuns cât să văd -

Căderea ta în abis,

În marea învolburată -

Neștiind că și ea te așteaptă.

5.

Și câțiva nori de ploaie,

Mai cern pe aici târziu -

Se înserează și ochiul îmi este pustiu

Și plouă sănătos,

Peste a lumii boală -

De ne-am mai face bine,

Am râde iar în răsărit de soare -

Dar până atunci iubita mea cu gleznă fină,

Preumblate prin gândul meu-

De boală și tristețe până la urmă,

Voi adormi și eu.

6.

Iată mă desprimăvărez de tine,

Cum frunza de verde -

Cum ochiul de privire,

Cum gândul cel de azi de cel de ieri

Și ne vom întoarce fiecare,

La starea de început -

În piatră curgătoarea tu,

Eu în cel dintâi cuvânt.

7.

Și între noi întrebări nu mai sunt,

Nici răspunsuri în aşteptare -

Ce dureros de tăcut ne sună pașii,

Pe verdele ierbii călcând -

Stă în cumpăna lunii,

Tot ce-am trăit și iubit -

Cum stă cortina să cadă,

Peste spectacolul lumii -

Două bilete am luat și încă te mai aștept,

La cina din urmă.