Te caut...
Este atâta linişte în suflet,
Şi-atât senin la mine-n gând,
În noaptea de mătase albastră.
Te chem... te caut... şi te plâng.
Plâng neputinţa depărtării,
Şi-un dor plecat în largul zării,
Ce nu am cum să-l uit curând,
Şi... nu mai ştiu ce fac... ce simt.
Încerc în taina să ascund
Şi -ncerc să uit în vis plângând,
Iubirea aceea efemeră
Ce - 'nvaluie că o himeră...
Te chem... te caut... şi te plâng,
În noaptea de mătase albastră,
E atât senin la mine-n gând,
În suflet caut, pasărea măiastră.
Loreta - Rm. Sărat
05 iulie 2016
Noi...
Noi doi ne iubim
De la primul amurg al toamnei
Tu erai visul... iar eu eram gândul
Te-ai născut când ploaia
Săruta pământul...
Uneori aș vrea să adorm lângă tine
Poate atunci... atunci ne vom povesti mai bine...
Deși... noi doi ne iubim
De la primul amurg al toamnei
Când te-ai născut...
Te-ai născut în ploaia
Unui martie timid
Iar eu... eu murisem deja
În suflet vântul s-a răzvrătit
Și ploaia... ploaia s-a oprit
Liniștea iubirii azi m-a cuprins
Gândul meu încă-ți rostește
Numele...
Printre lacrimi de ploaie
Adun clipele
Tu... tu erai născut
Iar eu...
Eu... murisem deja!
AUTOR - Loreta Toader
4 iulie 2018
Nu pot...
Nu pot să dorm, dar pot visa,
Nu pot iubi, dar pot cânta,
Nu pot zâmbi, nu pot uita
Şi nu am timp, pentru -a vedea
Un soare, răsărit pe cer,
În care caut umbra ta.
Nu pot să vreau, dar pot să ştiu,
Nu pot avea, dar... pot pleca,
Şi am s-adorm într-un târziu
Cu dorul din acel pustiu...
Nu pot cânta, dar pot iubi,
Nu pot visa, dar pot dormi
Nu pot să plâng, nu pot să sper,
În timpul meu... sunt efemer.
Loreta - Rm. Sărat
06 iulie 2016
Nu cred...
Nu cred că simt şi nu cred că pot,
Şi nu mai vreau să fiu un tot,
Nu pot să uit şi nici n-aş vrea,
În visul meu... e doar o stea.
Privesc şi caut în zenit,
Spre astrul de la răsărit,
Iubirea până azi un vis,
Nu a rămas şi nu e de găsit.
Încerc să
simt unde-am greşit,
Sufletu-mi spune, nu-i nimic
Ridică-te, iubeşte iar,
În viaţă totul are -un dar.
Se lasă seara şi-n amurg,
În suflet iar încep să plâng...
Întorc privirea spre apus...
În inima nimic nu e de spus.
Pe albastrul nopţii văd o stea,
Ridic privirea către ea,
Mă-nalţ uşor, încep să zbor
Găsesc lumina şi-al meu dor.
E steaua visului sublim,
În care noi putem să fim,
Şi-n care astăzi dăruim,
Tot ce am şti, şi-am vrea să fim.
Loreta - Rm. Sărat
07 iulie 2016
Scrisoarea unui sărut...
Am să primesc ploaia ca pe o binecuvântare a
mângâierilor tale, din prima noapte a întâlnirii noastre... nici nu mai știu
dacă în mine era iarnă sau vară; peste sufletul meu au năvălit sentimentele
asemeni ploii peste pământul arid ce-și striga setea la cer... O sete de
iubire, dureros și tainic mister... gândurile mele fugare, stăruie încă în
ecouri furate, în vară sau iarnă, pierzându-se în inima ce-și apără iubirea, printre
atâtea cicatrici și răni...
Am să primesc ploaia ca o binecuvântare a sărutărilor
tale ce s-au pierdut în șoaptele patimilor și îmbrățișărilor... lacrimă ploii
spălând urmele adânci... râuri a suferințelor și durerilor ce-ai atins...
Am să primesc ploaia... ca o binecuvântare a ochilor
tăi senini, ridicându-mi privirea către cer, atingând iubirea în taină și
durere, a pașilor mei și a viselor ce pier...
Clipa sărutului tău... va rămâne pentru întotdeauna
petala delicată a florii de nufăr... din sufletul meu!
Gânduri,
M-a întrebat cineva: " care sunt cei mai frumoși ochi din
lume?"
Am privit către el, și am vrut să-i răspund - nu știu, spune-mi tu...
m-am răzgândit însă și o să-i dau răspunsul:
-"Cei mai frumoși ochi din lume", sunt ochii care știu să-ți
atingă sufletul cu mângâierea lor, sunt ochii care-ți vorbesc privindu-te, în
care lacrimile sunt sincere și curate, sunt ochii care știu să certe și să
ierte în același timp...
"Cei mai frumoși ochi din lume", sunt acei ochi simpli,
naturali, care știu să arate respectul și iubirea pentru cel de lângă el.
Aceștia sunt "CEI MAI FRUMOȘI OCHI DIN LUME!"
Doar gânduri...
Autor - Loreta Toader
12 mai 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu