DAN ȘALAPA - ROMÂNIA - POEME

economie

toate lucrurile îmi păreau hidoase,

ieşisem pe stradă să scap de frica

de a le denunţa, să scap de ele,

mâncam nuci verzi şi mă spălam pe cap

cu feţele trecătorilor,

urcam pe nori şi făceam cumpărături cu îngerii,

ce bine vă stă, domnule, ziceau ei,

n-aţi vrea să mergeţi cu noi în excursie

pe o viaţă vecină?

uram zgârcenia bunicului,

mereu mă îndemna să fac economii,

iar acum îl înţelegeam perfect:

n-aveam niciun şfanţ în buzunar

să merg cu îngerii în excursie!

hidos!

mucegaiul şi poezia

mucegaiul urcă pe pereţi

şi face gălăgie că nu are spaţiu suficient,

îl apostrofez,

şi-i amintesc că e doar un parazit deranjant,

uneori, periculos,

dar el îmi râde-n nas şi-mi zice

că nu are chef de rimă cu nebunii

de la etajul de deasupra,

aşa că va rămâne la mine pe pereţi

până la ieşirea din iarnă,

când va intra în sevraj,

că vine soacră-mea cu văruitul,

curăţenia de primăvară, ştiţi cum este,

dar îmi promite, nemernicul,

ca va reveni, sunt ca o râie,

ca pofta ta de a scrie poezie,

aşa sunt, deşteptule,

îmi zice el, şi le lăbărţează pe peretele umed-cenuşiu

ca ochiul cititorului peste cronica literară,

ah cât mă inspiră zidul acesta jilav,

mai mormăie el ca-ntr-un extaz morganatic,

şi se mângîie pe spori cum se mângăie vatmanul,

pe burtă, când ajunge seara, la depou...

pauza de poezie

...scriam poezie până leşinam,

apoi, veneau prietenii

şi mă stropeau cu propria poezie,

cu stropi mărunţi, uneori, suculenţi,

alteori, uscaţi ca lemnul de barcă,

şi îmi reveneam;

- nu mai scrie, omule, atâta de mult,

mai fă-i şi tu, pauze,

ce, vrei să te îmbolnăveşti de tot?

îmi ziceam ei, panicaţi, oarecum.

... iar eu, trezit de-acuma, le promiteam

că, gata, fac o pauză,

şi chiar făceam

scriind un poem despre pauză,

despre starea de repaos,

despre linişte şi Rai,

despre moarte, suculenţă

şi lemnul de barcă...

Iisus

uneori, carnea mă lacrimă ca o durere,

şi-atunci ştiu că durerea e trecătoare...

alteori, lacrima mă sângeră ca o carne,

şi-atunci ştiu că doar carnea nu trece de sânge...

şi rostesc Treizeci-şi-Trei,

de două ori Treimea,

o Treime pentru mine,

cealaltă Treime pentru celălalt din mine,

care eşti Tu,

şi Tu, o singură dată

în de două ori

şi lacrimă, şi carne –

o singură durere trecând de sânge,

sinonim de infinit...