Neamul Pârșccioropompilcăniță
Cu mult înainte de apariția omului pe pămnt, deabia-mi aduc aminte, s-a petrecut invazia pârșccioropompilcănițănoilor cu pârșccioropompilcănițănici cu tot. Era plin pământul. Ei, pârșccioropompilcănițoii, erau și pârșccioropompilcăniți și pârșccioropompilcănițoși, dar și pârșccioropompilcănițoviști, mai puțin dintre ăștia de la urmă. Toți ma(sculii) se purtau cu pantaloni bufanți, scurți, un fel de tanga și pe cap purtau coarne.
Ele, pârșccioropompilcănițăle cu pârșccioropompilcănițoaiele, și pârșccioropompilcănițoasele și pârșccioropompilcănițovistele erau legate la ochi, cu fuste lungi pana la oul de le gleznă, până la amândouă ouăle, dar stăteau cu privirile ațintițe pe ciuboțica cucului. Nu-și luau ochii de la ciuboțică.
Toată ziua ... după ciuboțica cucului.
pârșccioropompilcănițărițele aveau mult icre, serveau cafeaua cu caimacul pe stânga și ofiliseră fleașcă ciuboțicile.
Ciuboțica era așa.... o cizmuliță cu care bărbații își acopereau cucul, sau cuculețul. Câțiva aveau și cuculoi de nu găseau ciuboțică pentru El trebuind să folosească ciuboțici mai mici.
Ăștia erau șefii. Toată ziua se pârșccioropompilcănițăreau de au umplut pământul de pârșccioropompilcănițănici.
Acestea, cotcodorochistele, purtau fustițe foarte scurte, mai scurte decât mini. Cum să se mai uite pârșccioropompilcănițărăniști la femeile lor, pârșccioropompilcănițărănistele la care se vedeau doar ouăle de lângă călcâie!
Așa de mult s-au înmulțit ca nu mai aveau loc. Pârșccioropompilcănițăriseră pământul. Ele,
Pârșccioropompilcănițărăniștii erau și mai fleașcă. Conduceau noaptea cu luminile stinse și opreau la verde nemâncați. Încă nu ajunseseră să se mănânce între ei, ca noi.
Era o pace absolută, toată populația de pârșccioropompilcănițănici o ducea bine într-o bunăînțelegere, în pace și bucurii, asta vreo 1500 de ani pană la invazia cotcodorochistelor care a produs numai jaf, lupte și nenorociri.
Așa a apărut neliniștea, războiul...
Cotcodorochistele au început să poarte fuste lungi, iar pârșccioropompilcănițărănistele s-au emancipat, au trecut la fuste scurte, deasupra ouălelor de la genunchi. Mult, mult deasupralor și a ouălelor și a genunchilor spre dragul și plăcerea inimoșilor lor bărbați.
Aprige, iute la mânie, războinice, mai rele decât femeile gepizilor, că nu mai știu cum le spune ăstora, pârșccioropompilcănițărănistele au cam pierdut lupta cu cotcodorochistele, asta și din cauză că le încurcau în lupte fustele lungi.
Războiul a trebuit să se încheie ..., cam cu victoria cotcodorochistelor, și iară după câteva sute de ani de lupte, a răsărit pacea, dar s-au și ... corcit. S-au corcit rău și de-abinelea.
Harrihbamcamabufele, nervoase pe proprii bărbați, harrihbamcamabufi, care mai mult dormeau și beau, decât să se ocupe de treburi „administrativ-gospodărești”, având și mare nevoie de ... sânge-n instalații, au pornit cruciada.
În sfârșit, pacea iara s-a instalat, pârșccioropompilcănițărănistele erau ca surorile cu cotcodorochistele, lucru norml de altfel când țelul, scopul este comun.
Și a durat pacea vreo 200 de ani când s-a produs o nouă invazie, de data asta a harrihbamcamabufilor însoțiți de focoasele lor harrihbamcamabufe.
Ei, harrihbamcamabufii cu cotcodorochiștii și pârșccioropompilcănițărăniștii nu s-au bătut de loc. Stăteau la umbră de pălămidă magnifică toată ziua numărându-și ouăle, bând cafea cu caimacul pe dreapta, dar și apreciind comportamentul pârșccioropompilcănițărănistelor, al
harrihbamcamabufelor ori al cotcodorochistelelor lor.
Războinice, mult mai războinice decât fuseseră codcodorochistele și cu mult mai rele decât nevestele gepizilor, că iar uit cum se numeau acestea, au deranjat fleașcă comunitatea feminină cotcodorochisto- pârșccioropompilcănițărănițoasă.
Nu aveau nevoie să se lupte cu cotcodorochiștii și pârșccioropompilcănițărăniștii, ci, cu femeile lor, pârșccioropompilcănițărănistele și cotcodorochistele aveau treabă și asta numai pentru faptul că bărbații lor erau foarte ... productivi.
Le atacau fulgerător pe pârșccioropompilcănițărăniste și cotcodorochiste direct în subsiorii picioarelor, mai bine zis între degetele mari. Bărbații gazde, cum spuneam, și-au primit invadatorii pașnic, ca pe niște prieteni buni, s-au pupat și s-au apucat de băut.
Femelele harrihbamcamabufe, rele rău de tot și le-au cam harrihbamcamabufănit pe pârșccioropompilcănițărăniste și cotcodorochiste.
Niciun bărbat nu participa la lupte, la războaie, ci doar își susțineau consoartele...., moral, nu mortal.
Prietene deja între ele, cotcodorochistele și pârșccioropompilcănițărănistele au cedat de bună voie, adică și bătute și ... învinse, dar nu le suportau la început pe harrihbamcamabufe, lucru normal, de altfel...
Cum după război vine pace, după secole de luptă corcozodoșchițele, pârșccioropompilcănițărănistele, cotcodorochistele, Harrihbamcamabufele s-au împăcat. Au ajuns la concluzia simplă: Dragă, de ce să ne mai războim pentru ceva de care toate avem dreptate și pentru ce. Deci pace, iubire, fraternitate peste tot. Bărbații nu aveau treabă, ei se înfrățeau de la început, fără luptă. Ei doar satisfăceau dorințe de se umpluse lpământul de corcozodoșchițănoi, pârșccioropompilcănițănoi, cotcodorochistănoi, și harrihbamcamabufelnoi.
Pană la urmă și în acest caz s-a instalat liniștea, pârșccioropompilcănițărănistele cu harrihbamcamabufele și codcodorochistele purtându-se ca surorile. Masculii, cum spuneam, s-au înțeles de la început și procreeau continuu și în neștire.
Pămâmântul codcodorochista, pârșccioropompilcănițărea și harrihbamcamabufa.
Pe când în aceste ținuturi după mult timp s-a instalat o liniște „cruntă” au apărut ca din senin Corcozodoșchițele...
Războinice cum altele n-au fost, au luat prin învăluire pe codcodorochiști cu tot neamul lor, pe pârșccioropompilcănițăroi cu tot neamul lor și pe harrihbamcamabufi, la fel cu tot neamul lor. Soțiile războinicelor gepizi, că iar am uitat cum le cheamă, erau mici copii de joacă pe lângă sălbaticele cotcodorochiste.
Istoria mai consemnează încă două invazii, dar ca durată și intensitate mai mică, vreo 700 de ani. Este vorba de Azebazefiroscoşi și Lainiciplănicichiscovalnicii. Fiecare grupare a invadat ținutul cu muierile și copii lor cam în același timp.
Astfel baba pârșcioropompilcănițoiaia din capul satului de trei ori pe zi și-n zile de post de patru îi punea să repete în cor:
Ca să nu se mai războiască, trecuseră atâtea prin atâtea lupte grele, dar tot la pace au ajuns, Corcozodoșchițele și Corcozodoșchițănoii care mai erau, alături de pârșccioropompilcănițărăniști și pârșccioropompilcănițărăniste, împreună cu harrihbamcamabufele și harrihbamcamabufii, dar și cotcodorochiștii și fâșnețele cotcodorochiste de la început au dat-o pe pace. I-au primit pe Azebazefiroscoşi cu muierile lor Azebazefiroscoase, pe Lainiciplănicichiscovalnicii cu focoasele lor Lainiciplănicichiscovalnicioaice cu brațele deschise, ca pe niște rude.
Imediat au și pus de-ncrucișări fantasmagorice.
În bună pace și înțelegere, pârșccioropompilcănițărăniștii, azebazefiroscoşii, harrihbamcamabufele și harrihbamcamabufii, lainiciplănicichiscovalnicii și lainiciplănicichiscovalnicioaicele, cotcodorochiștii cotcodorochistele, ce mai.... toată populația încrucișată au început lecții de dicție pentru că se înțelegeau greoi.
Eu pup pola popii, popa pupă poala mea….
Capra calcă-n piatră, piatra crapă-n patru,
crape capul caprei în patru precum a crăpat piatra-n patru.
În cor cu copii rebegiților, ursoaica profesoară, baba pârșcioropompilcănițoiaia din capul satului, începe cuvântarea: Releurile rablelor liderului rebelilor libieni atinse de originalitatea nabucodonosoriană aproape imperturbabilă, nesemnificativă pentru antiperistaltismul prestidigitatorului erau de un primitivism extrinsec şi veneau pe filiera colaboraţioniştilor incompatibili cu senzaţia de incomprehensibilitate când, în inalienabilitate, se prind cu dinamism zglobiu la cimilituri infinitezimale marcate de insesizabilitate cu o idiosincrasie fantasmagorică şi abracadabrantă ireversibilă în contemporaneitate şi fără unilateralitate cu o megalomanie uzând un primitivism spasmodic şi zguduitor.
Eu pup pola popii, popa pupă poala mea….
Capra calcă-n piatră, piatra crapă-n patru,
crape capul caprei în patru precum a crăpat piatra-n patru.
Eu pup pola popii, popa pupă poala mea….
Capra neagră calcă-n clinci. Clinciul crapă-n cinci,
crape capul caprei-n cinci, precum a crăpat clinciul-n cinci.
Eu pup pola popii, popa pupă poala mea….
Eu pup pola popii, popa pupă poala mea….
Capra paște lângă casă, Capu caprii crape-n șase!
Eu pup pola popii, popa pupă poala mea….
Capra noastră n-are lapte, Crapă-i-ar coarnele-n șapte!
Capra-n piatră a calcat piatra-n patru a crăpat.
Între timp un caricaturist ce caricaturiza o caricatură întrebă puiul de pârșcioropompilcăniță:
Eu pup pola popii, popa pupă poala mea….
Tu poți să caricaturizezi caricatura caricaturizată de caricaturizatoror?
Manifeşti stupoare când pe o microfotoradiografie întrezăreşti o inexorabilă cifră treisprezece şi gândeşti: paraskavedekatriafobia e mai rea decât hipopotomonstrosecvipedaliofobia, dar mai uşoară decât venustrafobia, ablutofobia sau chiar logizomecanofobia.
Dar, lecțiile decdicție continuă în perioadele când înmulțirea era un pic stopată de inacvertența microglobuliană verde:
Pe lângă pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză, în alții a intrat Otorinolaringologia, și se opăreau cu acid Dezoxiribonucleic. Un copil pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză de-abia a mai putut spune unui altul… îmbibat cu alcool: Băi hapciupaliticule!
A fost diagnosticat otorinolaringologic cu rinodislalie acută din cauza mucezelii inflourescente ce se întrepătrunde buconazofaringian cu o discopatie neidentificabilă laparoscopic cu chintesenţă lamelibranhiată a acidului dezoxiribonucleic care a ajuns la desuetudine din cauza acidului acetilsalicilic, care cu recrudescenţă antispasmodică ucide microorganisme dicotiledonate sau monocotiledonate culese dintr-o zarzavagerie paralelipipedică prelucrată din obiecte contondente fără unilateralitate sau fotoluminiscenţă.
I se înceţoşează mintea în mod anatomopatologic când priveşte demonstraţia ireversibilă, de o neinteligibilitate transcendentală a muşchiului sternocleidomastoidian şi se gândeşte cu impasibilitate minuţioasă la vicisitudinile de imponderabilitate a şasiurilor săseşti cuprinse de un scurtcircuit electric neelucidat.
Tot continuând așa, i-a prins pe toți ploaia, o ploaie rea și grea ca mulți s-au îmbolnăvit de pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză o boală de plămâni.să
07092016 - Băile Olănești
Degeaba un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se descocostârcareau și alți cocostârci nedescocostârcăriti, să se descocostârcarească de cocostârcăria lor, făcând fel de fel de descântece, boala evolua și mureau pe capete.
Deși se umpluse pământul de nu mai aveau ce mânca, distruși pe capete din cauza pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconiozei, au început să se mănânce între ei, cam așa.... cum ne mâncăm noi acum.
S-au mâncat până la unul. Acesta, după ce și-a mâncat mâinile până la genunchi, picioarele până la coate și-a devorat ouăle și a murit.
Am apărut noi după aceea.
Noi care am început să ne sfâșiem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu