PUIU RĂDUCAN - ROMÂNIA - GRUPAJ DE POEZII

Seri de vară

            Ca o babă rumenă la oase 

stă vara cu burta la soare.

Ziua se-ngălbenește-n parc și coase,

puhoiul se înghesuie la mare…

            Mă ține viața strâns de mână,

umbra mă-mpinge de la spate,

pe cumpene de veac și lună,

văd rufe-ntinse…, oale sparte…

            Se-neacă ochii din statui,

în seri de vară obosite.

Pe-o toamnă la Țepești mă sui,

cu vise plânse-n dulci cuvinte.

Valu-și lasă ușor tâmpla pe țărm.

Gâdilă vreo trei gânduri pe călcâie.

Frumoasă-i viața, visurile dorm,

iar primăvara râde spânzurată-n vie.

Clopotnița

Mă duc acasă în satul bătrân!
A venit vremea, se învârte roata...
S-au dus părinții-n val și scrum,
mai e un om ce seamănă cu tata.

Se urcă zidul pe iedera bătrână.
Of, Doamne, cum mă strigă satul!
A-mbătrânit cumpăna de la fântână,
soarta-mi semnează-apostolatul.

Mă ia de mână destinu’ afurisit.
Clopotnița... și ea mă amăgește…
Zice  să merg la ea, dar… miruit,
că niciodată-n timp, ea nu greșește!

 Muguri    

Îți torn pe sâni muguri de-alint.
Gândului (ne)născut  îi pun parfum.
Cu ger și arșiță…, nu te mai mint!
Cât mi-aști de dragă…, of, acum!...

Ce fragedă-i aducerea aminte!
Vai, se retrage-ades din rod.
Câte-anotimpuri s-au petrecut ‘nainte,
când Domnul desfăcea grinda la pod?!

N-am mers acolo! Dulce-i… aiureala!
Te odihneai pe pragul dintre gene.
Vârtejul vieții ne-a luat… amăreala
și-acum apusul ne mângâie  alene...