MARIA TOMIȚA CORINI - REPUBLICA MOLDOVA - GRUPAJ DE POEZII

Ruga unui copil!

Sunt copil, mă iartă Doamne
Că îți cer să mă-ngrijești    
Vreau să cresc așa ca tata 
Și apoi...                                        
Ca eroii din povești!        

Rogu-m-aș la tine Doamne
Să m-ajuți să înțeleg
Ce e bine și ce-i răul
Ca să pot,

Calea dreaptă s-o aleg!

Tu, mi-auzi durerea Doamne?
Fost-am  copilaș pân' ieri
De când mama și cu tata
Au plecat...
Să muncească-n alte țări!

Doamne, ai putere mare
Simți că-mi arde-n piept un dor?
Adă toți părinții acasă!
Astăzi!
Doamne sfinte te implor!

Nu vreau bani și nici vere
Vreau părinții înapoi
Mamă! Tată! Cer iertare!
Casa...
E pustie fără voi!

Fă dreptate-n țara asta,
Sunt copil, Doamne te strig!
Vreau căldură părintească,
Mamă, tu...
Să-mi dai lapte și covrig!

Lacrimi de copil!

Mamă ție nu ți-e milă
Să-ngrijesti niște bătrâni?
Și pe mine, a ta copilă
Să mă lași pe la străini?

Știu maicută, îi plătești
Dar căldura sufletească
Te-ai gândit cine măicuță
O să poată s-o plătească?

Cine mamă o să poată
Să-mi întoarcă înapoi
Anii dulci, copilăria
Dusă-n lacrimi fără voi?

Îmi dai bani și am de toate.
Dă-mi măicuță bucurii!
Ne vedem la Skype prin Smartphone
Și te-ntreb mereu când vii?

Te-nțeleg că-mi dai de toate
Iartă-mă de îndrșznesc
Mămăligă și cu lapte
Dă-mi măicuță, te iubesc!

  Când vei citi,

În ochii de înger
Te asigur vei fi!
Cum să nu o iubești?

Chipul femeiei
Ce pleacă și plânge
Te ține în suflet!
Tu n-ai înțeles?
Ieși-i în cale
Pe Ea o cuprinde!
Ea te iubește...
Tu o iubești?

    ***

Chipul femeiei...

Chipul femeiei -  
Icoană și înger,   
Luceafăr în noapte  
Stele pe cer   
Rouă pe frunza  
Ce tremură toată 
Când vântul adie 
Și cade-n mister! 

Chipul femeiei -
Izvor de lumină,
Freamăt și șoaptă
Nesomn și tăceri
Lacrimă vie
Pe chipul de ploaie
Ce-nalță iubirea
Mai sus de averi!
                          04-04-2018

                          foto: internet

Închinare Luceafărului
                                                     
Eșit ca vântul cel de seară
Cât aș vrea să te ating
Simt că sufletul te doare
Cum să fac să ți-l cuprind?

Ești ca visul ce îmi vii
În umbra nopții, să-l citesc
Ămi ești drag, de un' să știi
Cumsă fac să te opresc?

Ești ca luna când răsari
Printre ai aștrilor fiori
Ori de câte ori apari
Cum să fac ca să-mi cobori?

Ești ca soarele în vis
Să te am aș vrea să știi
Ce cuvânt mai am de zis
Cum să fac ca să revii?

Ești un freamăt plin de sens
Ce-mi treci lin prin amintiri
Cum să fac să te așez
În târziile-mi porniri?

Cazi în undă de ăzvor
Tremurând te duci la vale
Se-ntâlnește dor cu dor
Cum să fac să-ți ies în cale?

Cum să fac să-mi pot răspunde
La atâtea întrebări?
Să te iau cum și de unde,
Când de sus tu nu-mi cobori?

De-aș trăi cât piatra-n munte
Și cât apele din mări
Zău la tine aș ajunge
Cu răspuns la întrebări!