Bătrânul Yaya își așează meticulos tutun în amestec cu mătasea porumbului pe frântura de ziar vechi. Literele, la fel de bătrâne și ele, de-abia-și văd ochii printre petele de untură ale viitoarei țigări.
Mintea i se plimbă ca vodă prin labirintul zilelor rămase din an. Când se plictisește trage luna de coadă până ce-o aude că scoate un muuuuu … grațios.
Pescărușii într-un gri murdar împrumutat de la orașul care-i găzduiește fără viză de flotant, trag valuri albe la mal în timp ce cântă duios merry christmas năpădiți de fericiri virtuale.
Muntele… și-a tras o pălărie de nori afurisiți și pufăie spre șesuri brumă, ploaie, zăpadă, grindină – ce vrea el, ce vor mușchii lui. La munte plouă cu ouă de paște… Paștele tot plimbându-se pe cerul într-o dungă, tot țâștind din Carul mic în Carul mare, dar și invers, și-a agățat ouăle de spicul muntelui bătrân. Acolo le-a și lăsat. Pentru păsări în special, dar a pus la fiecare bărbat câte două. Ba nu! La majoritatea lor, dar… niște dezechilibre tot au mai rămas… s-au procedat… S-au mai găsit nește (h)unii care să ia trei, astfel… rămânând mulți numai cu câte unul…
De-aia umblă vorba prin Orașul gri precum că sunt… specimene ciudate care au trei ouă. Nu știi dacă de acești oameni trebuie să te apropii sau să fugi.
În ținutul meu gri, se circulă pe culoarea roșie a semafoarelor agățate-n stâlpi miliardari. Politicul umblă-n cizmulițe roșii spre mirarea bătrânului Yaya ieșit din temnițe roșii. Pe vremea lui totul era roșu. Acum este tot roșu… de gri. A-mbătrânit și el, roșul. A-mbătrânit, dar poartă aceeași pălărie.
S-a modernizat. Nevrând să-și schimbe orientațiunea bătrână, moș Yaya suferă. A fost deseori chemat la ordin și la ordine să-și schimbe numele.
Cum adică Yaya, el? Trebuie să intre-n rându-l lumii noastre, să-l cheme Dădă.
Yaya este tribul care ne conduce și ca să conduci, tre să ai neapărat ceva penal pe domnia ta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu