FEMEIA IUBITĂ SE VREA
Atâtea se-ascund în cuvânt,
În simplul cuvânt, scump, Femeie,
Şi munca de zor la pământ,
Şi-n vatră arzânda scânteie,
Şi cântecul dulce, cuminte,
La leagănul pruncului drag,
Şi marea iubire, fierbinte,
Când soţu-şi aşteaptă pe prag.
Atâtea se-ascund în cuvânt,
În minunatul Femeie,
Şi pâinea pe masă-aburind,
Şi-un mândru chip, gingaş, de zee,
Şi-o casă curată, gătită,
În care să tot vieţuiască
Familia sa fericită,
Copiii, nepoţii să-şi crească.
Atâtea se-ascund în cuvânt!
Spui simplu:
Femeie, dar ştii:
Ea lumii dă viaţă născând,
Educă şi creşte copii,
Tărie, curaj, deseori
Dă soţului, de-i istovit.
Nu-i trebuie aur, nici flori,
Iubită se vrea, doar atât!
Iubeşte Femeia, păstrează
Căldura din zâmbetul ei.
Vezi? Ochii săi iradiază
Lumina, iubirea ce-o vrei!
O scaldă în dragostea ta,
Bărbate, şi nu uita, nu:
Femeia iubită se vrea,
S-o faci fericită poţi tu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu