PUIU RADUCAN - ROMANIA - OGLINDA






Mi s-a ofilit oglinda!
Are riduri și ochi mici,
a cam ruginit în tinda
casei mele cu bunici.

Și-a pus var la tâmple sure,
și ca gerul s-a prelins,
prin ani grei ca negre mure,
acum… moțăie prin vis.

Anii-i mângâie obrazul,
Precum lupul mielul blând,
Alt  an a sărit pârleazul,
Mă tot întreb, până când?

Ninge! Afară-i toiul iernii.
S-a trezeit și …săniuța.
Doamne, bătrână-i oglinda!
Ieri… mă mângâia  tăicuța.

Mă răscolesc amintiri,
Mă frig precum toamna bruma.
Doru’ mi-e de anii-n care,
Mă legăna-n troacă muma!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DUREREA DESPĂRȚIRII

Redacția revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE urează tuturor colaboratorilor, un CRĂCIUN CU BUCURII, PACE SUFLETEASCĂ și spor în toate!