Mi s-a ofilit oglinda!
Are riduri și ochi mici,
a cam ruginit în tinda
casei mele cu bunici.
Și-a pus var la tâmple sure,
și ca gerul s-a prelins,
prin ani grei ca negre mure,
acum… moțăie prin vis.
Anii-i mângâie obrazul,
Precum lupul mielul blând,
Alt an
a sărit pârleazul,
Mă tot
întreb, până când?
Ninge! Afară-i toiul iernii.
S-a trezeit
și …săniuța.
Doamne, bătrână-i oglinda!
Ieri… mă
mângâia tăicuța.
Mă răscolesc amintiri,
Mă frig precum toamna bruma.
Doru’ mi-e de anii-n care,
Mă legăna-n
troacă muma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu