DRAGOSTEA DIN
CERURI VINE…
Dragostea din ceruri vine,
Te cuprinde, te-nfioară,
Dulce-i viaţa ta, senină,
Iar de pleacă, – neagră, – amară…
Chiar când tace omul drag,
Ştii ce gânduri îl frământă,
Lângă el te-aşezi, pe prag,
Scump ţi-i, chiar de nu cuvântă.
Ştergi, cu şoapte liniştite,
Lacrimile-i, faţa plânsă,
Căci te face calm, cuminte
Dragostea şi creşti cu dânsa.
El, cu tine, vrei să-mpartă
Toate-n viaţa care vine,
Doar cu el, aceeaşi soartă
Vrei să ai, să-i fie bine.
Şi necaz, şi bucurii,
Viitorul poate-aduce,
Lui alături vrei să-i fii
Până-n ziua cea cu… Cruce.
Doar iubind, te laşi de rele –
Să zâmbească ochii lui,
Treci peste ispite grele,
Căci mai sus ca tine-l pui.
Pentru dânsul când trăieşti,
Viaţa lui când ţi-o consacri,
Împlinit te simţi. Păşeşti
Fericit ca-n zile sacre.
Dacă-n dragoste, mereu,
Vieţuieşti, cu-adevărat,
CREDE: BUN EŞTI! DUMNEZEU,
BLÂND, TE-A BINECUVÂNTAT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu