Friguri’’
de dragobete
De ce vei crede de câte ori
iubeşti, că obiectul sau subiectul
sentimentelor talete-a meritat, cu atât mai mult cu cât el e cel căruia i-ai adresa numai cuvinte ca: frumos,
deştept, înţelept, curajos, respectuos, vrednic, serios, spiritual, simpatic,
afectuos? Ce nume frumos!
Să vezi cum orice un nimic de
miros ,,al lui’’ îţi pare deosebit!
Suntem singuri. El pune suc în două căni. De
obicei bem ceai, dar meniul este schimbat din când în când de pofticiosul domn..
Sunt
fericită. Prezenţa lui îmi face bine: are un aer de bărbat adevărat. Nu ştiu
ce, cred că mirosul lui mă atrage... e un miros de tutun cu parfum. Un amestec
afrodisiac. E o adevărată teorie cu feromonii că ar fi responsabili de atracţia
fizică dintre doi parteneri. Valabil este la animale, dar, se vede că nu e
vorba numai de nişte eteruri secretate de organele genitale, care la om
beneficiază chiar de o igienă specială, e vorba de ceva degajat de tot corpul.
Povesteşte că n-a dormit
azi-noapte. L-a durut măseaua. Dar eu, de când oare nu dorm şi nu mă doare nici
măseaua, nici altceva, căci aşşti măcar de ce să mă vait. Dar nu ştiuşi cred că
în curând voi şi ceda fizic. Sunt prea multe nopţi nedormite. Nu mai pot. E în
ochii lui o lumină neînţeleasă de mine. Ce e această lumină? Oare voi afla
cândva?
Percep că îi e frică de
mine... îmi simte trupul tânăr mustind de umori periculoase, devoratoare. Nu e
aşa, iubirea mea, deşi vulcanică, cum i-am spus, are ceva din lentoarea
parfumului de frunze de toamnă, dar şi din animalitatea taurului înflăcărat.
Iubesc însă bucuria din ochii iubitului... chiar aşa, a dărui este cuvântul de
ordine al dragostei.
- Ce rău mă doare mâna stângă!
- E
de pe vremea când umblaţi toata ziua la pescuit, probabil. Vă atrăgea mult
ocupaţia asta şi atunci nu simţeaţi că poate apa Jiului era prea rece, poate
nici afară nu era cald întotdeauna, însă s-au adunat toate acele mici răceli şi
acum scot capul sub formă de reumatism. Sigur e vorba de o durere reumatică.
- Păi
ce să fac,colega, n-aveam calculator cum au copiii acum şi umblam toată ziua la baltă: ori
pescuiam, ori prindeam raci, ori puneam copii mai mici să scoată din Jiu şerpi
pe care ei mi-i aruncau pe mal şi eu le spărgeam capul. Am avut şi am apucături
de câine, de lup mai ales: iubesc umblatul în haită şi vagabondatul pe străzi.
Nu prea pot sta în casă, de-asta-i viaţă-n noi, vom sta destul sub boji... Tot
timpul eram pe stradă.
-
Ştiţi vorba cântecului:
M-a
trimis mama la şcoală
La
copii să-mprăştii boală:
Râie,
gripă şi pojar tropical,
Mai
încolo la liceu,
Aveam
boli de derbedeu,
Toate
fetele fugeau după mine.
- De
asta te şi doare mâna, pentru că te-ai sprijinit prea des în ea.
- Păi
tu nu te sprijini, mă, te laşi tot pe femeie, s-o omori? Mă simt frumoasă de când cu iubirea asta. Zbor pe stradă.
Mâinile
noastre se ating: ale mele sunt îngheţate, ca de obicei în preajma lui, ale lui
sunt calde. Trupul meu freamătă şi mintea cântă:Te vreau, nu pot să mint!
Gândurile
lui erau la ea. După ce a şi plecat îl chinuia chipul acela fraged, copilăresc
al ei şi se tot întreabă:
- Ce
avea ea nelalocul lui?
Şi-a
răspuns târziu, în noapte, când a înţeles că ea era nemachiată. De obicei se
machiază, se aranjează. De data aceasta străveziul obrazului şi al ochilor
nemachiaţi era evident. Doar tinereţeaţinea loc de machiaj. Şi era destul de
frumoasă aşa, machiată doar cu tinereţea ei... era chiar ceea ce el pierduse.
Sunt oameni făcuţi special pentru
iubire? Se vede clar că nu e dat tuturor să o trăiască. Eu însă sunt o furtună
şi-mi amintesc că ştiu răspunsul la această întrebare:
-Dragostele-s ale lumii,
Dar le poartă numai unii
Care-s frumoşi ca păunii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu