Roberta Sandra Pilipauteanu -Germania - Ploaia

 

 Ploaia

Plouă în neștire parcă viața toată
Plouă peste trupurile noastre reci
Plouă peste ape, plouă peste zare
Plouă...când cu gloanțe, când cu inimi seci
Plouă cu perfuzii peste trupul lut
Mă-nchin icoană, te salut femeie
Peste pianina ultimului surd
Te zăresc departe, chipul tău de Zeie
Plânge despărțirea care ne-a durut
Plouă peste munte, plouă peste noi
Plouă cu durere, cu tristeți, ș-apoi...
Râd decapitații, moartea se răzbună
Chiar acolo jos pe eșafod lumesc              
Strigăt de felină, urlet de nebună                                
Cu durerea toată, toate le primesc
Plouă la răscruce, ca pe trup căzut
În genuni jivine rag  și se asmut
Ploaie însingurată, ploaie blestemată
Plouă să despartă tot ce-a mai rămas
Plouă în rafale, ploaie zbuciumată
Plouă pe pământul transformat în ceas
Plouă cu săgeți venine parcă veșnicia
Peste noi potopul ultimului vers
Plouă cu dezastre, plouă sacadat
Plouă peste astre, plouă posedat
Plouă fără milă, pe poteci, lighioane
Se târăsc coloane, unde esti tu, Doamne?
Cad din ceruri îngeri, aripi de lumină
Se transformă-n vuiet, vuietul ce vine
Peste lume Tatăl, totul se termină

Te numesc clepsidră, mă numești grăunte
Timpul a făcut tăcere peste Univers
Între cele sfinte plouă cu credință
Peste iarba crudă ni se-arată un crez
Martora iubirii, Dumnezeie, cântă
Psalmul veșniciei, peste voi așez
Suflete pereche, mantia de nuntă
Peste tot și toate, peste primul vers
Toate adunate au acum un sens.