AMORAŞUL ZGLOBIU
Azi-dimineaţă un amoraş, în şagă,
S-a rătăcit la mine în oraş,
Fără zăbavă a-nceput să tragă,
Din tolba lui cu doruri în relaş.
Pe aripi cu iubiri fremătătoare,
A poposit la geamul meu, discret,
Şi-a pregătit săgeata otrăvitoare,
Viclean, din zbor, mi-a-nfipt-o lin in piept.
Am râs şi-am zis : " Hai, fi serios, copile! ",
Ştiu! Eşti şiret în zboru-ţi de lăstun...
Din arc divin, cu tandre proiectile,
Fost-am împuns prea des... Deci, sunt imun!
Nu vezi ? Sunt " nins "! Am vremuri fermecate
În urma mea, alei cu-amor şi nuci,
Îmbrăţişări prelungi, calde păcate...
Deci, pleacă! Nu-ncerca să mă seduci!
A săgetat zâmbind, zburând în zare
Spre alt oraş, cu arcul său zurliu,
Eu am rămas imun... Aşa-o fi oare?
N-am cum! Ai ochi de miere, trup zglobiu!
( 28.01.2018 )
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu