-si.. în continuare... o replică a Dlui Puiu Răducan făcută aproape perfect la ceea ce eu susţin la un moment dat în emisiune despre prietenii şi falsitate...
Ascuns
De teama celor din jur, am decis să mă ascund.
Și unde era mai bine să mă ascund decât în mine? Așa că, mi-am luat
traista mare-n traista mică și m-am ascuns. În mine, evident!.... De-acolo, cu
mâna pusă streașină la ochi, să nu fiu recunoscut, prins… priveam afară. Bă, ce
urât este! Bă, ce răutate crudă! Văd numai dosuri care ascund șișuri
somnambule. Văd prietenii cum mă perie, cum îmi iau scamele imaginare de pe
umeri și mă-mping pe buza râpei. Mă, ce oameni ai drecului, mă! Umbra n-a putut
să se-ascundă cu mine și mai umblă și ea prin viața asta manelistă și
paranghelică… Poate-o înțeapă, ori o violează careva!… N-ar fi de mirare! Pitit acum… bine de
tot în mine, am devenit… radar. De aici supraveghez totul. Încă nu mi-au
dibuit „prietenii” lipsa… Stau bine-n mine și ascult, cum anii duși se tot
foșnesc, de dragul mamei tânjesc mult, cu ochii dânsei vă privesc! Vă privesc
eu, vă privesc, dar ăștia, Doamne, îți pot ucide și laptele de mamă, nu numai
pe tine. Ghemuit rău de tot în mine, ascultând și privind, cineva mă bate pe
umăr. Vai, tresar, mă scutur, mai, mai să fac un infarct la… stomac! Era
sufletul! -Ce faci, mă, aici? Fugi și de mine? -Ei, cum să fug, mă! Stau o țâră
pitulat aici în mine. Văd că este mai cald, mai bine o lecuță… -Ieși, mă,
afară, fii bărbat(ă), că ăștia când ți-or simți lipsa, dau de tine și aici.
Iară mă furnică pe bulevadrul spinării când simt o bătaie pe celălalt umăr… Bă,
suflete, bă! Câtă dreptate ai, bă! Uite că m-au găsit! Ridic ochii peste umăr
și cine crezi, omule, că era? Mintea, bă, era! Și asta care, deși-mi aparține
cu acte-n regulă, nici asta nu prea mă mai ajută. Tot așa… și ea… -Ce facă, mă
aici? -Uite…. pitit un pic în mine să nu mai fiu „mâncat”… îi rostesc cu…
litere de mână… Sufletul asista și el la judecata asta cumplită… Era de partea
minții, sau mintea era de partea lui că nu reușeam să deslușesc bine… Și unul
și cealaltă erau contra ascunderii mele… dar… încă două, trei atingeri pe
umăr,exact când mă făcuse,…. așa de mic… Ce-o mai fi având ăștia?... Cum, care
ăștia? Sufletul și mintea!... Ridic timid ochii și cine credeți că era? Cățeaua
de viață era, mă! -Ce faci, băăăă, aici? Ieși, bă, afară, lașule! Ce stai, mă,
ascuns în tine? Ieși afară, nu te mai ascunde că te ucid! Din piticania ce mă
făcusem, cu genunchii la gură, priveam de acolo de jos la cele trei
„personaje”… care-mi aparțineau… Și una și cealaltă și cealaltă… la un moment
dat… același gest: Și-au făcut cu ochiul drept și au ridicat în același timp
bărbia, adică…. să mă scoată din mine-afară. Eu… nimic. Mă prefăceam că nu
înțeleg… La un moment dat, sufletul m-a apucat de-o mână, mintea de cealaltă.
M-au ridicat, dar… în picioare, nu mai aveam loc în mine. Până și eu îmi ziceam
acum să ies! Chiar măruntaiele din mine, ficați, pipote, rinichi, stomac,
esofag, intestine și alte stalactite și stalagmite nu mai mă suportau aici,
înăuntru, în mine. Ba, chiar și io mă certam și mă goneam… Ieși, bă, afară, bă
și luptă! Luptă-te! Așa că…. și cu „ajutorul” meu, am reușit să mă părăsesc.
Aoleu!… Ce frig este afară!... 14022108 B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu