Gheorghe A. Stroia :
”Interviuri cu scriitori români contemporani - În dialog cu inima.”
Aurelia Grosu
1. Pentru fiecare dintre noi familia,
părinții, originile, locurile natale, prietenii, sunt extrem de importante,
căpătând de-a lungul vieții conotații sacre. Pentru ca cititorii să vă
cunoască mai bine, ați putea să-mi oferiți câteva detalii autobiografice, cu
alte cuvinte... cine sunteți?
Grosu Aurelia:
Numele meu ar putea fi al unui metal prețios sau
al unui ținut regesc , un nume cu o semnificație puternică ca mine,
un nume sonor de Soare sau Lumină.Sunt o femeie care a răzbit prin viață
luptându-se , căzând după multe bătălii cu ea și ridicându-se din valurile
înspumate ca dintr-un vis plin de nuanțe întunecate.
Mă numesc Aurelia Grosu, născută în ținuturile vechi
ale Dobrogei, o Dobroge bătrînă ca și timpul, o Dobroge istorică, dar
îmbietoare în felul său unic. În prima mea carte ” Ești mai puternic
decât crezi - Dacă am putut eu poți și tu ”, publicată în anul 2013, editorul
meu mă caracteriza astfel:
”Aurelia Grosu are o experiență didactică de 40 de ani în învățământul
primar și ajută copiii cu dizabilități, profesând în ultimii 10 ani în
învățământul special. Însă această identitate profesională spune prea
puțin despre un om care și-a construit o remarcabilă filosofie a vieții, în
urma confruntării cu situații limită, care de multe ori păreau insurmontabile.
Cu o tenacitate și o perseverență ieșite din comun, Aurelia Grosu ne face
martori la un veritabil exercițiu de credință, prin care avem ocazia să ne
reîntâlnim cu propriul nostru potențial nevalorificat. Ceea ce ne va
surprinde și — în același timp — ne va inspira de fiecare dată este munca
asiduă și angajamentul mereu reînnoit, care i-au permis autoarei să facă pasul
de la o experiență personală spre o atitudine cu adevărat luminoasă în fața
vieții.
După o
lungă luptă cu depresia, după multe suferinte de tot felul, la vârsta
de 56 de ani, când viața părea că nu mai vine cu o surpriză plăcută, care să
schimbe traiectoria vietii sale, Aurelia face un imens salt cuantic și
spiritual , încât uimește țara prin reușita ei remarcabilă: în patru ani
lansează cinci cărti care circulă în toată lumea și care motivează, ridică,
resetează gândirea cititorilor ei, ajută copiii cu nevoi speciale, inițiază
ateliere cu părinții, merge la școli și susține copiii pentru a deveni
scriitori, e invitată frecvent la televiziuni etc. Este un om care a
învins moartea și mentorează mii de oameni. Este femeia de care Dumnezeu s-a
atins în mod supranatural, binecuvântând-o și făcând-o folositoare pentru alți
semeni ai săi.”
Sunt absolventă a Liceului Pedagogic ”Costache Negri” din Galați,
am doi copii mari, Cristian Alexandru și Maria Cristina și un nepot de 16 ani,
sunt împlinită că Dumnezeu mi-a arătat misiunea, o fac cu responsabilitate și
pasiune și sper să ajut prin cărțile și acțiunile mele pe cei ce au nevoie de
vorbe de duh, consiliere, ajutor spiritual.
2. Vârsta școlarității este unică pentru fiecare om - ne formăm deprinderi pentru viață, unii dintre noi chiar și pentru scris. Care e cea mai frumoasă amintire prin care vă face plăcere să rememorați acele vremuri?
Grosu Aurelia:
Prispa casei din Măcin va fi scena amintirilor mele
eterne. Acolo am dat frâu liber fetiței care cânta cu ”chisoiul de usturoi” și
făcea spectacole ziua în amiaza mare de uimea toți trecătorii, acolo era
”piscina”unde mă bronzam vara, acolo a fost locul unde îmi puneam un șorț în
față și vindeam pepenii aduși de la cariera de piatră din Munții Măcinului,
unde tatăl meu era un cioplitor în granit recunoscut și foarte priceput, un om
care a iubit din suflet grădinăritul. Casa părintească va rămâne actrița
principală a existenței mele și mă va urmări până în eternitate. Va rămâne
leagănul amintirilor nostalgice și dulci ca mierea Revăd cu ochii minții roșiile cât un cap de bebeluș sau vinetele uriașe,
îmi amintesc castroanele de salată mereu pline ochi de chestii bio, revăd
coloanele pline cu căpsuni din grădina noastră și prăjiturile apetisante făcute
de mama ca să ne arate cât ne iubește pe mine și fratele meu. Mă urcam pe
acoperișul casei și făceam plajă, privind de sus strada principală a
orașului.
Cocoțată pe tabla fierbinte de pe casă, cu o
sticlă de apă lângă mine, citeam sau cântam în timp ce mă
înnegream. Copilăria a fost presărată de momentele mele artistice pline de
cântece pe care le învățam foarte repede din cărțulii mici cu cântări din
repertoriul vremii anilor 60-70. La vârsta de patru ani, am redat
perfect cântecul ”Marea ”interpretat, pe atunci, cu măiestria unui glas
impecabil, de inconfundabila Margareta Pâslaru . La radiodifuziunea
locală, am mers cu educatoarea și colegii de la grădiniță ca să vedem cum se
transmit emisiunile radiofonice. Așa mi-am făcut debutul în muzică, chiar dacă
eram o pitică inimoasă și îndrăgostită de muzica ușoară, care mi-a încântat o
mare parte din viață. Îmi este dor de serbările la care participam
cu clasa sau la spectacolele de muzică ușoară de la Casa de Cultură din Măcin,
la care luam parte cu drag și pasiune. Acolo m-am format ca om , fiindcă
mama mea era o femeie care nu te prea lăsa să te culci pe o ureche. Veșnic îmi
dădea de lucru în casă, în curte, la școală etc. Am învățat de nota 10 și
premiul întâi,nu cred că aș fi îndrăznit să iau mai puțin cu o mamă atât de
exigentă.
Ideea este că mi-a plăcut mai mult cântecul decât literatura, nu
m-am gândit că voi ajunge scriitor, ceea ce denotă că Dumnezeu nu
ține seama de planurile omului, ci doar de ale Sale. Îmi aduc aminte de
după-amiezele de vară cand petreceam timp cu mama pe o pătură așezată pe
cimentul din curte și ea făcea reparații la diverse obiecte de îmbrăcăminte,
iar eu mă tot foiam în jurul ei. Îmi reamintesc printre gânduri de prima
mea iubire nevinovată, acolo, în Măcin, unde am cunoscut un băiat care
mirosea a gogoși, fiindcă mama lui era vânzătoare la magaziunul de patiserie
din centrul orașului.
Sunt multe momente care îmi trezesc și emoții plăcute și mai puțin
benefice pentru sănătatea mea emoțională, ceea ce mă face să le aduc în
prim-plan doar pe cele dragi sufletului meu.
O copilărie fără multă tehnică, în aer liber, într-o
gospodărie bine îngrijită, cu doi părinți care s-au străduit cum au putut să ne
poarte de grijă atât mie, cât și fratelui meu mai mic.
Sunt recunoscătoare că a fost așa cum a îngăduit Dumnezeu
să fie acest moment al existenței mele!
3. Scrisul este cel mai probabil o flacără
pe care fiecare scriitor încearcă să o mențină vie. Dar... cum foc fără
scântei nu se poate, spuneți-ne, când a apărut pentru dumneavoastră scânteia
scrisului?
Grosu Aurelia:
Scrisul e ceva care vine din interiorul meu, o eliberare şi un mod în
care mă pot face auzită, fiindcă am o experienţă care îmi oferă subiecte vaste
pe care le pot despacheta şi din care putem învaţă lecţii preţioase de
viaţă!
Sunt omul care mă pun la dispoziţia celorlalţi, pentru a-i învăţa şi a-i
îndruma în mod corect, să nu repete greşelile generaţiilor trecute şi cred cu
toată inima că noi, românii, avem nevoie de o resetare majoră în modul de a
gândi şi în dezvoltarea personală a fiecărui cetăţean din ţara
noastră.
Scrisul este un dar și o misiune dată de Dumnezeu atât de târziu, încât
le-am apucat cu mare responsabilitate. Dumnezeu vorbește românilor, El
are ceva măreț de transmis cititorilor mei, am fost mâna Lui și cred
că sunt o femeie binecuvântată, care a primit ceea a cerut .
Sper să fiţi de acord că este o reală nevoie de schimbare în
România!
Datorită vocației de învățător mi-am format o caligrafie și gândire
ordonată, știindu-se că cele două sunt strâns legate ca două surori gemene.
Susțin introducerea în școli a acestei cenușărese a programelor școlare
românești. În anul 2012, am primit cadou un calculator mai vechi de
la o prietenă care nu îl folosea. Așa a început aventura vieții mele, un moment
unic care mi-a deschis larg porțile cunoașterii și transformării personale,
fiindcă exact de acest lucru aveam nevoie. Aveam cam 54 de ani și lumea
virtuală mi-era complet necunoscută. Acel aparat uzat mi-a
dat șutul necesar pentru a mă descoperi pe mine și lumea de dincolo
de monitor. Am intrat în atmosfera fascinantă a dezvoltării
personale și spirituale, care mi-a influențat puternic gândirea și mi-a
schimbat radical mentalitatea mea negativă și rigidă, mică și fără viziune
pentru viitor.
Așa am conceput cele cinci cărți, creând subiecte bazate pe o
temelie clară și puternică, pe o alternanță perfectă între spiritualitate și
antrenament mental, pe o împletire fericită între credința în Dumnezeu și
aplicarea valorilor morale atât în dimensiunea interioară, cât și în cea
exterioară ființei mele.
3.Scrisul ne definește. Care credeți că este motivul pentru care ați început să scrieți și ce anume
vă motivează să o faceți și acum? Mai mult, care credeți că vă este
atuul, ce aduc nou scrierile dumneavoastră?
Grosu Aurelia:
Este o poveste
de viață simplă, dar inedită. Nimic nu vine decât la timpul potrivit..Mi-a
apărut șansa să mă apuc de scris deodată, fără să îmi fi dorit acest lucru
vreodată.Voiam să cânt, voiam să fac afaceri,
orice, numai nu să scriu. Dar Cineva ne schimbă planurile
după Voia Sa, independent de voința noastră. Profesam meseria de dascăl de
peste 30 de ani și nimic nu prevestea apariția unei schimbări neobișnuite
în drumul linear al vieții mele. Eram mereu în rugăciune și căutam
ceva nou pentru evoluția mea. Spuneam :” Ce să fac ,Doamne, cu viața mea?”
Am
cunoscut doi tineri antrenori, unul din Dej și altul din Galați, am lucrat
câteva ședințe de coaching cu ei și astfel s-a cristalizat ideea că
ar fi nimerit să povestesc într-o carte experiențele de viață personală și cum
am trecut prin ele, pentru a fi de folos și altora care se confruntă
cu situații dificile sau furtunoase..Nu am acceptat de la început, habar nu
aveam cum se face o carte, mă gândeam că am nevoie de bani mulți (ceea ce s-a adeverit),
mă gândeam că cine sunt eu ca să public și cine mă va citi, eram confuză, dar
tinerii insistau.
În 4 iunie 2013, am început prima mea lucrare care s-a
transformat într-un produs final exact după 4 luni, iar în 11 decembrie 2013 am
participat la prima lansare de carte din viața mea, la Biblioteca V.A.Urechia
din Galați, într-un cadru de mare frumusețe și eleganță. Cerusem lui Dumnezeu
să îmi dea o misiune clară și deodată, El mi-a oferit-o.
Iată ce scriu la finalul lucrării ”Ești mai
puternic decât crezi”- Dacă am putut eu, poți și tu:
”Un vis s-a împlinit! Această carte simplă, pe înţelesul tuturor,
a fost scrisă în timp record, cu pasiune şi muncă, în perioada verii anului
2013. Concentrarea maximă pe scop şi disciplina zilnică au dat rezultate.
În mai puţin de două luni am scris-o cu dragoste, recunoştinţă şi bucurie. Nu
am ştiut în ce intru. După ce am terminat de scris, am aflat că acesta abia era
începutul. Nu am ştiut niciodată drumul unei cărţi de la scriere până la
cititori.
Dar am început să acţionez, căutând, întrebând, cerând
sfaturi. Lumea mea singuratică a început să primească oameni noi, editori,
tipografi, scriitori, oameni cu care nu m-am gândit că voi lua contact,
deoarece din „închisoare“ nu am avut perspectiva nouă care mi s-a deschis acum.
Şi sunt recunoscătoare! În fiecare dimineaţă mă trezesc mulţumind. Şi repet
prin casă, prin autobuz, la şcoală, înainte de culcare, oricând, cuvântul
„Mulţumesc!“
Orice poveste de succes începe cu cineva care asimplu spus:
orice lucru mare începe cu ceva mic. Dacă nu eşti dispus să începi de jos, nu
poţi începe deloc!
Lui
Dumnezeu îi place să folosească lucruri despre care noi credem că sunt
neînsemnate. El a folosit prânzul unui băiat ca să hrănească mulţimile de oameni
flămânde, El a folosit o praştie pentru a-l doborî pe uriaşul Goliat, El a
folosit o mână de lut pentru a reda vederea unui orb. El m-a luat pe mine din
pat, dintr-o agonie mentală şi m-a vindecat, dându-mi viziunea de a vă
împărtăşi şi vouă lucrările Lui în viaţa mea şi în
viaţa altora. El a folosit un loc de muncă neînsemnat, bani
puţini sau o idee mică pentru a mă binecuvânta. „Norii“ mici de pe
cer sunt indicatorii a ceea ce va veni, ei sunt canale pe care El a hotărât
să le folosească.
Când El promite ceva, nu are nevoie de niciun lucru
mare pentru a îndeplini promisiunea. Oamenii îşi fac planuri, au vise, au
scopuri, au multe cunoştinţe corecte şi bune,dar cred că aş cere mai degrabă
planuri pe care El să le poată binecuvânta.
Am fost atrasă în 101 direcţii, dar când am hotărât să-i
dau Lui toate direcţiile mele, El a ales-o pe cea mai bună. Pe drumul meu, am
căutat fericirea în mod greşit. Am căutat să primesc, în loc să dăruiesc. Când
am realizat acest lucru, am început să schimb tactica. Am zâmbit, am încurajat,
am dat, dar am şi primit multe binecuvântări. Şi mă simt mereu binecuvântată în
felurite moduri. Dragostea pentru Dumnezeu este rădăcina, dragostea pentru
ceilalţi, este rodul exprimat prin încurajare, răbdare, facere de bine,
smerenie, generozitate, seninătate, blândeţe şi sinceritate.
„Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul
(puterea şi calitatea sa), prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra?
Atunci nu mai este bună de nimic, decât să fie lepădată afară.“
Sarea este asemenea dragostei; ea poate vindeca, curăţa, conserva, poate
îmbogăţi, dar este nefolositoare când e ţinută în solniţă şi nu este presărată
în jur.
Dragostea
este puterea vieţii, ea trebuie să fie motivul pentru care ne trezim
în fiecare dimineaţă. Fiecare zi poate să devină interesantă şi plină de
sens dacă ne vedem ca pe nişte agenţi ai lui Dumnezeu, aşteptând în umbră să
presărăm sare peste vieţile lipsite de gust pe care le întâlnim. Când colega
mea, Mariana, o femeie tânără cu doi copii, un băieţel şi o fetiţă oarbă din
naştere, a ales să se aşeze frumos îmbrăcată în cada din baie , să ia multe
somnifere ca să moară, m-am îngrozit la gândul că sunt pe lume atâţia oameni
deznădăjduiţi, care nu mai au nicio speranţă şi nu pot face faţă presiunilor
sociale, emoţionale şi psihice. M-am întrebat când am aflat de moartea ei
zguduitoare, de ce Dumnezeu a îngăduit ca ea să moară şi pe mine m-a salvat. Nu
am înţeles de ce Mariana şi Dorin ( un coleg de școală) au murit prin sinucidere,
iar eu am fost salvată. Mult timp m-au frământat tot felul de întrebări
la care nu am găsit răspuns.
Doar în vara aceasta am aflat răspunsuri clare, cercetând multe
lucruri din trecut şi am înţeles că planurile lui Dumnezeu nu sunt şi planurille noastre.
După ce am primit viziunea scrierii acestei lucrări,
Dumnezeu mi-a descoperit un cântec creştin care m-a însoțit toată vara. Scriam
şi ascultam melodia minunată.
Iată versurile şi mesajul cântecului:
De multe
ori în urma mea, prin gestul meu necugetat,
Rănit-am
oameni, rănit-am oameni
Dar nu
prin arme sau cuţit,
Ci prin
ceea ce-am vorbit,
Am
dărâmat templul care trebuia zidit.
Vreau ca
gura mea de acum să rostească
Tot
ce-aduce un zâmbet pe faţă
Tânjesc
să iubesc ca şi Dumnezeu
Vreau
să-nvăţ să leg o rană
Să conduc
privirea oarbă,
Către
Ceruri, nu pot uita că şi eu am fost condus cândva de Sfântul Miel.
Aş vrea
ca rănile să leg,
Celor
ce-n drumul vieţii merg,
Fără
speranţă, fără speranţă,
Am fost
şi eu cândva,
Dar Iisus
m-a salvat
Şi m-a
condus către Cer
Ca să fiu
cu El acolo... Sus.
Misiunea de a lega răni şi a fi de ajutor oamenilor a
venit în timpul scrierii acestei cărţi. Vreau să ajut, să lucrez pentru oamenii
care nu îşi găsesc Calea.
Dacă pe mine m-a scos din negura depresiei, dacă pe mine
m-acondus zilnic către ceea ce sunt astăzi, cu siguranţă El va conduce fiecare
om disperat şi deznădăjduit. Am trecut prin văi adânci, prin locuri
pustii, sufletul mi-a fost gol şi răvăşit, oamenii m-au dispreţuit şi judecat,
dar... bucuria a luat locul tuturor acestor poveri şi acum sunt UN OM
ÎNTREG! La încheiere, am o rugăminte pentru cei care au ajuns până la
sfârşitul lecturii. Dăruiţi cartea mai departe altora, dăruiţi-o cu dragoste.
Faceţi să circule mereu această carte. Nu puteţi anticipa cine se va regăsi
aici şi va învăţa ceva. Nu puteţi şti ce răni veţi lega şi cine va fi ridicat
prin toate mărturiile de aici.”
”Ești
mai puternic decat crezi ” este emblema unei cărti de dezvoltare
personală şi spirituală,
prin care orice cititor va simți prezenta lui Dumnezeu în viața mea. Este modul
meu de a Îl prezenta pe Cel care a stat alături de mine în ”valea umbrei
morții”, în cele mai grele situații prin care am trecut de-a lungul timpului, o
carte care poate ridica, încuraja, susține pe cititorul ei , o carte care
prezintă cum, în întuneric, poți primi fascicule de Lumină, cum poți fi
înconjurat de armate de îngeri, cum pentru viața ta se dau lupte la nivel
spiritual și cum poți experimenta victoria măreață a unui nou început.
Atuul meu rămâne gloria lui Dumnezeu peste viața mea și misiunea
pe care ați descoperit-o în încheierea cărții mele de debut. Voi continua
să ajut , să încurajez, să lupt pentru vindecarea omenirii de rău și suferință.
Toate cărțile sunt inspirate de Duhul lui Dumnezeu, fie că este o carte de
înțelepciune, fie că este o carte pentru părinți, fie că este o carte dedicată
femeilor de pretutindeni.
Sufletul meu este împlinit, fiindcă știu că nu am trăit degeaba pe acest
Pământ.
Grosu Aurelia, scriitor motivațional,
Galați
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu