PLÂNSUL PENIȚEI
Plânge adeseori penița, pe o coală de hârtie
Tare ar vrea să spună multe, să nu uite, să se știe
Însă aleg tăcerile, stând tristă, să te ascult,
Atât de multe aș avea de spus, ce mult!
Plânge hărtia scrijelită de creionul ascuțit
Nu vrea să mai
accepte, declarații să-ți mai fac
Nu vrea să scrie din nou, cît de nult te-am iubit
Mai bine arunc creionul și-apoi liniștită, tac!
Plânge un deget de la mâna care a scris ,,Te iubesc’’!
În atât de multe pagini cu poeme pentru tine
Nu! Nu mă declar învins/ă, nici nu spun, că mă căiesc,
Resemnată și
tăcută, zău că-mi este mult mai
bine!
Imaginarul un castel frumos ți-a construit
Te-a așezat în mijloc de salon ca pe un rege
Manole este meșterul ce l-a zidit
Doar el și Bunul Dumnezeu, mă poate înțelege!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu