Foto: internet |
GOALĂ
Azi
m-am dezgolit de vise
De
iubirile promise
Ploaia-mi
spală crengile
Iar
apa, malurile...
Incerc
să cuget liniștită
Dar
ploaia rece mă- nspăimântă
La
gândul că sosește iarna
Si
mi-a rămas prea mică blana...
Nici
încălțările nu-s bune
Căci
a lăsat prea multe urme
Cu
tocu-nalt și ascuțit
Prea
multe inimi a rănit...
Fularul
a intrat la apă
Bluza
în spete simt cum crapă
Căciulă
n-am, capul mă doare
Dar
ce-aș putea să mai fac oare?
Pământul
a înghețat de ger
Focul
în vatră este stins și el
Geamul
e plin de stele cristaline
Și-n
suflet ard mognit doruri, de tine!
Pun
capul pe genunchi, mă ghemuiesc
Nu
mă întreabă nimeni ce gândesc
Casa-i
pustie, doar într-un tablou
Te
văd pe tine, Înger drag, zâmbind
Este
o poză veche, m-am obișnuit
Să
o privesc , să plâng și să adorm
Cu
suflet greu de doruri chinuit
Să
pot să adorm, cu spatele mă-ntorn..
Mă
simți că plâng și vii tiptil
Îți
simt suflarea-n ceafă și mă-ngheață
Mă-ntorc,
tabloul, iară am privit
Ce
mult aș fi dorit să te privesc în față!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu