FRÂNTURI DE SUFLET
Îmi cuprind pe înserat
Sufletul și îl strâng tare
Îl întreb de m-a uitat
El îmi spune:
Nu!.. mă doare...
Cu blândețe îl aduc
Către locul lui din piept...
Strâng bucată cu bucată
Fiindcă îl doresc întreg!
Îi deschid fereastra larg
Vreau să poată respira
Flacăra să-i reaprind
Chiar deșii durerea-i grea!
Iau bucată cu bucată
și cu lacrime îl spăl
Îl lipesc cu vorbe blânde
despre dragoste și dor!
Îl simt picurând ca ceara
prelinsă din lumânare...
Geme trist, ușor se zbate
și-mi șoptește:
nu, mă doare!
Măngâie-mi frânturi pe rând
Zac triste, nefericite...
Vor să facă front comun
Să se simtă întregite!..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu