CĂLĂTORIE
Azi!
Aş vrea să mă
îmbarc
În caleașca unui
nor
Și deasupra
omenirii
Să pot, să mă
plimb, în zbor!
Să pot observa
de sus
Cine-i drept și
cine minte
Fiindcă am
încetat să cred
Vorbe goale,
jurăminte...
Căzând cerul
peste mine
Sub povara vorbelor...
Declarații de
iubire
Spuse parcă
,,frunzelor’’!
.. lipsite de
sentimente
Schingiuite de
dureri
Toți la toți fac
jurăminte...
De îți vine,
zău, să pieri.
Sufocat stai sub
povara
Unei iubiri
mincinoase
Sufletu’- ți
îmbolnăveşti
Cu declarații
mieroase!
Aripile ți le
frângi
Nu mai ai liber
nici zborul
Iți blochezi cu
bună ştiinţă
Prezentul și
viitorul...
Tot cerșind în
disperare
Să fii iubit,
respectat
Fără să te mai
gândești
Pentru ce?
Ești vinovat?
...
Stai smerit să
poți primi
Puținul dintr-o iubire
Uitând că tu
ești un OM
Nu eşti un
amărât, câine,
Să te bucuri
de-ai primit
Un os gol şi-un
colț de pâine!
Ce cuiva au
prisosit…
... Crezi că
atâta îți revine?!
Dacă atâta
prețuiești
Și nu te iubești
pe tine
Nu mai căuta
iubirea
În gunoi,
printre ruine...
Caută bine în
tine
Și iubeşte-te
cât vrei
Și-ai să vezi ce
bine, mâine,
Îți va fi doar
tu cu tine...
...
Singuri am venit
pe lume...
Singuri vom
pleca de aici
Faptele rele sau
bune
Nu te teme să le
,,strigi’’!
Ele oricum sunt
știute
De ATOATE CREATOR!
Omule
trăieşte-ţi viața
Ești un simplu
muritor!
Tot ce e lăsat
pe lume
E lăsat ca să
trăim
De trăim sau
doar mimăm
Într-o zi, cu
toți murim...
Iar de ceasul
judecății
De luptăm să ne
ferim
Trăim triști și
abătuți
N-avem ce să
povestim...
...
Nici în smoală
Iadului!
...
0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu