ANCA - MARIA DAVID - ROMÂNIA - VERSURI

Noian de negru

Noian de negru acoperă crengile, Se zbate sufletul între nuiele, E frig și bate vântul printre frunze Și dintr-o dată o liniște se așterne, Se aude doar tăcerea dintre umbre Și ropotele cailor se aud în depărtare, Foșnind frunzele-n cale, izbind pământul cu copite goale. Frunzele sunt în cădere liberă Și nu apucă zorile,  vine iarna cu ninsorile, Se agață viscolul de ramuri Și clopotele se aud cum bat din ce în ce mai tare, Anunță vremuri tumultoase, cu iubiri canceroase, Ura se sădește în cuvinte, Iar iubirea dispare printre morminte.

Mă aşez între flori

Mă aşez între flori
    Cu petalele-n gând,
       Cu privirea-n culori,
           Scuturată de vânt.

                     Te pictez printre nori,
                         Mai adun din culori,
                             Să curgă în zori
                                 O iubire-n ploi.

                                      Te chem printre ploi,
                                          Să-mi inunzi trăirea,
                                             Să vibrezi în ninsori,
                                                 Răscolindu-mi iubirea.

Alerg Alerg prin ploaie, prin vânt,  Desculţă încă mai sunt, Mă prind de pământ Şi cu unghiile sap adânc,  Dar nu te găsesc nici în gând. Alerg spre stânca din vale, Mă-mpiedic de rochia  plină de frunze, Agăţate de timp şi confuze, Cad şi mă târăsc pe coate, Mă ridic cu şoapte în noapte. Alerg şi m-aşez pe stânca cea rece, Odihnindu-mi fruntea   brăzdată de dor, Dar nu te zăresc nici în nor. Alerg spre râul ce curge în mine, Cascade de amintiri cad în neştire, Curg tristeţile şi bucuriile continuu Din sufletu-mi prins în nemurire, Dar aici te regăsesc, agăţat de iubire. AM FLUTURI Am fluturi pe obraz Ce-mi mângâie privirea Scăldată-n culori, Păstrată-n ninsori. Am fluturi în stomac, Dezlănţuind furtuna Ce clocoteşte-n mine, Trăind sclipiri divine. Am fluturi în palmă Ce-mi freamătă fiinţa, Răscolind dorinţa clipelor hoinare. Am fluturi în privire, Pierduţi în amintire Când ne plimbam în noi, Pictând în nopţi senine aripi spre nemurire. PLOI DE VARĂ      Cad în neştire Ploile de vară, Se adună-n mine Picături de ceară.  Stropi de ploaie curg, Inundând pământul, Cu lacrimi ce se scurg, Îmi tremură gândul.  Sunt lacrimi dulci, amare, Vărsate-n amintiri, Agăţate-n iubire, Legănate-n trăiri.  Plouă peste amintiri, Aruncate-n ape, Izbite de maluri, Luate de valuri.  Te aştept să vii Cu ape senine, Să curgă şiroaie Ploile în mine.  ***********************