Ala Mîrza-Turbal. Republica Moldova. E TIMPUL CIREȘELOR. IASOMIA

Zâmbește lume, zâmbește fericită, căci...

E TIMPUL CIREȘELOR 
(În "cireşele", accentul - pe al II-lea "e"... )

Cireşele - la urechi,

Roşii, galbene - perechi!

Când își pun așa cercei,

Toți devin mai frumușei!

Sus, în pomi cu cireşele,

Râd copiii ţării mele.

Le culeg la fel ca Nică,

Dar sunt veseli, fără frică!

Mărioara nu mai este,

I s-a dus în lume vestea

Şi-a rămas, de pomi, departe,

Strigă-n filele de carte...

Nepăzite, râd în soare

Fructe dulci şi rumeoare.

Darnici oameni zic: "Intraţi!

Hai, poftim de le gustaţi!"

Fericiţi, copiii, vara,

Nu se tem de ...Mărioara

Şi adună vitamine

Pentru anul care vine!

(Ala Mîrza-Turbal. Îmagini -Internet)

POFTĂ BUNĂ!!! )

   

Ați observat c-a înflorit IASOMIA? Ah, ce aromă!!! 
IASOMIA

Învelite-n fin parfum,
Tufele de iasomie,
La o margine de drum,
Dimineața, mă îmbie,
Să le simt, în piept, dulceața -
Mierea darnicului Soare.
Le privesc și-mi râde fața -
Fericită, zâmbitoare.

De aroma lor, vrăjită,
Nemișcată, stau aici
Ca prințesa adormită
În pădurea cu pitici.
Încântați, admiră ochii
Crengi cu mii, suave flori -
Dulci mirese-n dalbe rochii...
Iasomie, te ador!

(Ala Mîrza-Turbal. Imagini-autoarea.)   

Ala Mîrza -Turbal. Republica Moldova. POVESTEA TRANDAFIRULUI ROȘU

      Azi, veneam de la țară, de la Părinți.
În multe grădini, TRANDAFIRII zâmbeau soarelui și bucurau ochii oamenilor. Frumoase podoabe are Moldova la sfârșit de primăvară: trandafirii.
      Îi admiram, dar mi-am amintit o tristă poveste, o poveste care ar trebui să ne pună pe gânduri... 

POVESTEA TRANDAFIRULUI ROȘU

Ştim, din poveste, că privighetoarea
Pe lume l-a adus cu trilul său,
Cu pieptu-i, apăsându-l tot mai tare
Pe ghimpele-ascuţit, cântând mereu.

Aşa era condiţia: să cânte
O noapte-ntreagă, în dureri cumplite,
Ca sângele din inima-i fierbinte
Să-i facă, -n zori, petalele-nroşite.

Spre dimineaţă, el ardea ca para
Şi tânărul l-a rupt cu bucurie,
La bal, iubitei, să i-l ducă seara,
Iar ea, cum a promis, cu el să fie.

N-a observat, în iarbă, păsărica
Şi n-a ştiut de jertfa ei cea mare:
În numele iubirii, mititica
A-mpodobit Pământul cu o floare!

– Un roşu trandafir! I-l dăruieşte,
Cu drag privind-o. Tu aşa mi-ai spus…
– Cu rochia, azi, nu se potriveşte,
Iar alţii… perle, aur mi-au adus!

Sărmanul, trist, aruncă floarea-n drum,
În glod îi ard petalele de sânge,
Sub roţile unei trăsuri, acum,
Se frânge trandafirul şi se stinge…

...Ce tragică-i povestea! Ne întreabă:
Întotdeauna preţuim iubirea?
Cunoaştem oare jertfa care, -n iarbă,
Căzut-a pentru-a noastră fericire?

Ştim oare preţul unui trandafir
Sau ni-s mai scumpe funcţiile, -averea?
Turnăm doar miere dulce în potir
Ori bem pelinul stors din giuvaiere?

Dăm în noroc adesea cu piciorul,
Alegem ceea ce-i prestigios
Şi-apoi ne macină, cu anii, dorul,
Ne plângem de trai greu, întunecos…

Poveste tristă este însăşi viaţa,
De nu pui preţ pe ce-i FRUMOS şi SFÂNT:
Pe IARBĂ, PĂSĂRI, SOARE, DIMINEAŢĂ,
Pe FLORI, CREDINŢĂ, DRAGOSTE, PĂMÂNT!

(Ala Mîrza-Turbal. Poezie din cartea ”Lumea vreau s-o văd mai bună”. Imagine-autoarea.) 

MĂRIUCA MIRIAM.ROMÂNIA - GRUPAJ DE POEZII - PRIMĂ APARIȚIE

Bună ziua!

Astăzi, avem bucuria de a primi în grupul nostru o distinsă doamnă care vine din Craiova să ne încânte cu creaţiile dumisale.

Numele meu este Mariana Nistor (Mariuca Miriam este pseudonimul meu de pe facebook), m-am născut în data de 22 noiembrie 1962 în Craiova, sunt căsătorită din anul 1986. Pasiunea mea de a scrie poezie s-a născut din adolescenţă şi declar că sunt o romantică incurabilă. Îmi place să scriu poezii despre trăirile mele interioare, despre iubire.

Nu am publicat nimic până acum, şi vă mulţumesc că îmi oferiţi oportunitatea să public câteva din poeziile mele în Antologia

,,Columna Iubirii".

Te aştept

Cu gândurile îmbrăcate în dantelă,

Cu dorințele, înmiresmate

Cu parfum de roze...

Te aştept

Să-mi priveşti ochii

În care vei găsi

Tot seninul zorilor,

Liniştea inserărilor,

Tumultul visărilor...

Te aştept

Să călătorim împreună

Spre centrul vieții

Să descoperim farmecul

Unei flori

Ce îşi înviorează petalele

Cu boabe de rouă...

Să respirăm briza mării rebele,

Să ascultăm cântecul seducător

Al sirenelor din adâncuri de ape,

Să ne contopim cu lumina tăcută a lunii,

Şi să sorbim nectarul iubirii

Din cupa fericirii..!

Te aştept cu inima plină de

Stele,

Curcubeie,

Şi culori...

Te aştept cu toate ferestrele sufletului

Deschise spre răsărit...!!

 MI-E SETE DE TINE

Mi-e sete de tine iubire,

Tânjesc după apa izvorului tău,

Mi-e arid cerul inimii, știi bine

Vreau să te sorb cu nesaț, mereu...

Mi-e foame de tine, iubire

De pâinea ta rumenă, cu gust de dorință

De sărutul cu maci și verbine

De parfumul cu-alint de lămâiță...

Mi-e frig fără focul tău de iubire, aprins

Și sclipirea din ochii ce în verde se scaldă,

Mă învăluie cu șoapte de vis,

Scrie-mi poeme de dor pe a nopții năframă...

Mi-e totul lumină și zâmbet cu tine,

Și dulce-nflorire răsare-n priviri,

Rămâi pentru totdeauna în mine,

Iubire țesută cu nemuritoare trăiri...

 NUMAI EU...

Cred că ştii:

Numai eu te înţeleg!

Numai eu

Iți pot citi sufletul,

Ca pe o carte

Cu capitole multe,

Unele scrise cu dor,

Altele cu tristețe,

Altele cu nemărginirea iubirii...

Tot eu iți descifrez

Şi, eratele"... toate...

Şi lacrimile ascunse, cu grijă,

Printre rânduri...

Am pus un semn

De aducere aminte

La paginile pline de iubire

Care mi -au făcut inima

Să zâmbească,

Să înflorească

Într-o implozie de... fericire!

Cred că ştii:

Numai eu...

Te iubesc!

 GĂSEȘTE-MĂ IUBIRE...

Găsește-mă iubire,

Nu mă lăsa să rătăcesc

Pe-alei

De dor însângerat

În labirintul nopții

Fără lună, fără stele,

Învăluită în opace umbre...

Găsește-mă iubire,

Când,

Îmbrăcată sunt, doar cu iluzii

Despletite

Şi sufletul mi-e zdrențuit

De schijele tristeții...

Găsește-mă iubire,

Întinde-ți mâna ta cea bună

Și mă ridică din abis de

Lacrimi și suspine

Și du -mă pe câmpia însorită

Cu maci

Și flori de păpădie...

Găsește-mă iubire,

Cu tine vreau să zbor

Spre infinite zări

De-albastru,

Spre vise colorate

Ne descrise...

Să-mi crească aripi noi

Și să devin o pasăre măiastră...

Găsește-mă iubire,

Când sunt în derivă

Pe marea, care tulburată,

Se răzvrătește

Și mă ceartă

Cu valuri reci

Și zbuciumate șoapte...

Găsește-mă iubire,

Când inima - mi

Nu mai zâmbește,

Nu mai înflorește crini,

Și nu mai cântă

Ode, bucuriei...

Găsește-mă iubire,

Și dă-mi să sorb

Din apa ta curată

În fiecare clipă

A existenței mele

Efemere...

Găsește-mă iubire,

Și nu-mi da drumul

Niciodată

Din ale tale brațe protectoare...

În cuibul tău

Împodobit cu vise

Și luceferi,

Vreau să rămân

Pentru eternitate...

 PROMISIUNEA

I-am promis inimii,

Că-i voi respecta tăcerile

Asurzitoare...

Că voi uita toate întrebările,

Mirările,

Neliniştile,

La care nu am găsit răspuns...

I-am promis inimii,

Numai dimineți senine,

Numai curcubeie,

Numai luna plină,

Şi stele de diamant...

Numai lapte şi miere,

Numai vise albastre...

I-am promis inimii,

Câte-o felie generoasă de iubire,

În fiecare zi,

Şi aripi noi

Pentru zborul zilnic

Spre infinite orizonturi...

I-am promis inimii

Culori,

Zâmbet,

Flori de nu-mă-uita...

I-am promis inimii

Viață...

I te-am promis,

Solemn -

Pe tine...!

TE VOI IUBI...

Te voi iubi mereu, ca întâia oară,

Cu șoapte în privirea de mătase,

Cu dulci suspine în glasul de vioară,

Cu vis de catifea în nopți albastre...

Îmi ești mereu divină armonie,

Lumină vie printre umbre triste,

În fiecare clipă îmi ești fericire,

Ocean de dor cu valuri simfonie...

Povestea noastră este scrisă -n stele

De-o pană iscusită de poet,

Ești primăvară-n toamna vieții mele

Iar eu iți sunt cel mai frumos sonet...

Inima mea în fiecare zi iți aparține,

Pentru eternitate iubire-ţi dăruiesc,

Să știe luna și strălucitoare nove,

Că te iubesc și pentru tine doar, trăiesc!

LASĂ-MĂ SĂ-ȚI FIU...

Lasă-mă să-ți fiu vis pentru c-o noapte,

O oază de liniște verde, stele albastre şi dor,

Acorduri de harpă și suave șoapte,

O noapte doar, și apoi pot să mor...

Lasă-mă să-ți fiu luciul mării întinse,

Val înspumat, sirenă, atol de corali,

Nisipul fierbinte, zborul cuminte,

Și o lacrimă din cel mai pur cristal...

Lasă-mă să-ți fiu curcubeu plin de fluturi,

Floare de lotus pe-al inimii tale, altar,

Zefir ce te adie-n jarul de visuri,

Dorinți suspinând în al tău sanctuar...

Lasă-mă să-ți fiu transparenta lumină,

Pâinea și vinul, răsăritul pe buze,

Alintul de maci, bucuria deplină,

O clipă să-ți fiu și-un sărut fin, de roze...

LÂNGĂ TINE...

Lângă tine iubire, mereu

Mi-e primăvară crudă în privire,

Mi-e cer senin zâmbetul tău,

Aripă-n zbor spre fericire...

Cu tine fiecare clipă-i vis,

Culori de curcubeu se-aprind,

Glasul tău drag mi-e paradis,

Când îl aud simt inima vibrând...

Fără tine mi-e gândul stingher,

Diminețile-mi plâng cu boabe de rouă,

Pe câmpia din suflet păpădiile-mi mor,

În torente de dor, viața îmi plouă...

În tine, iubire, găsesc alinare

În nopți fără stele și lună,

Tu-mi ești totdeauna rază de Soare,

Lumină, speranță, visare...

ÎMI EȘTI... RĂSĂRIT

Îmi ești, în fiecare dimineață, răsărit

Și gând frumos și dulce regăsire,

Surâsul cald, în pragul zilei dăruit,

Lumină și cărare spre iubire.

Cu inima răspund chemării tale,

Totul din mine, mereu, iți aparține

Sunt jumătatea ta de sferă, pe a vieții cale,

Mână în mână pornim spre fericire.

Nici umbre, nici dureri, nici întuneric,

Nimic nu ne va opri, nicicând

Să ne trăim visul feeric,

Din nopți cu lună plină strălucind...

DE VEI AVEA NEVOIE

De vei avea nevoie,

Vreodată,

De un umăr,

Pe care să te sprijini

În noaptea grea,

Fără vise,

Doar cu îndoieli,

Să ştii că sunt aici

Așteptând în colț de umbră,

Să-ți ofer o oază de linişte

În al vieții tumult...

De vei nutri speranța că,

Undeva,

Cineva,

Cu mâini împreunate

În rugă spre înalt,

Imploră divinul pentru tine,

Să ştii că mă găseşti

În ceas de rugă sfântă

Pentru tine...

De vei simți nevoia de o inimă fierbinte,

Care să-ţi mângâie privirea,

Să-ți şteargă lacrima amară

Și să iți picure balsam

Pe rănile ce dor,

Să ştii că, eu sunt acea inimă

Și nesfârşitul dor...

De vei avea nevoie

Să fii iubit,

Aşa cum eşti -

Cu suflet zdrențuit

De patimi și dureri,

Întinde mâna doar,

Şi vei găsi o primăvară de iubire

Și alinare dulce,

Zâmbet,

Şi speranță,

Și destin...

LORETA TOADER.GERMANIA - ZBOR DE LUCEAFĂR

ZBOR DE LUCEAFĂR

Bună seara oriunde v-ați afla!

Aducând România, mai aproape de mine -

 REVISTA ,,LUCEAFĂRUL DIN VALE''

Revistă de cultură și artă ! -

 în Babenhausen, Hessen, Germany.

ZBOR DE LUCEAFĂR!

Pe vârfuri de Parâng și Retezat

Timid, sfios a îndrăznit să urce

Privind spre largul zării,

Destin și-a căutat...

Asemenea minerului

Ce  ,,crucea"-n spate-şi duce!

Nu a știut ce drum i se așterne

Așa cum nici minerul nu ştie niciodată

Când intră-n subteran

De va mai apucă să iasă iar  la suprafață!

Dar a pășit încrezător că încă o zi

de viață, DUMNEZEU îi va mai oferi!

.......................................................

Un Luceafăr și un miner

Au făcut pariu cu viața!

Au crezut și au izbutit!

........................................................

***Kessy Ellys Nycollas***

                        23052018

                               

Kessy Ellys Nycollas.România - Mărul

Mărul

Nu știu cum te ascunzi în gânduri

și apoi, mereu printre rânduri!

Nu e vers, nu e poem,

Suflete, să nu te chem!

Nu știu ce tot ai cu mine!

Mă târăști pe căi străine

Prin liane-mi încurci pasul

Prin zăbrele-ți aud glasul

Te zăresc în tot și-n toate

și de-i ziuă și de-i noapte!

Bat clopotele dorului

ÎN COROANA MĂRULUI!

Tare aș vrea să răscolesc

Rădăcina să-i găsesc

Să văd ce ascunde bine

Mărul acela despre tine!

Cred că de aș dezgropa

Rădăcina lui adâncă

Aș  putea să înțeleg

Gândul care mă frământă!

Kessy Ellys Nycollas / 22052018 / foto: internet

ALA MÂRZA TURBAL.REPUBLICA MOLDOVA - O scurtă cronică a cărții - Dana,îngerul meu

O carte cu durere sfâșietoare în fiece poezie... O carte care dezvăluie lumii un DESTIN... Greu destin... Grea pierdere... Autoarea a găsit forțe să treacă peste cele mai grele valuri ale destinului său și să revină la viață... Dragă Elena, vă doresc din suflet multă sănătate și dragoste de viață. De Dumneavoastră are nevoie multă lume, copiii proprii... Îngerașul vă ocrotește din cer... Să aveți o viață binecuvântată.

MULȚUMESC ALA MÂRZA TURBAL PENTRU POPAS ȘI LECTURĂ.

ȘTEFAN OLOGU.ROMÂNIA - GRUPAJ DE POEZII - PRIMĂ APARIȚIE

DRUM

Mi-am imaginat viața ca pe un drum

făcut de-a-ndoaselea:

întâi am să mor; apoi,

îmi voi legăna nepoțeii,

povestindu-le întâmplări

din viitoarea mea tinerețe, 

din îndepărtata mea copilărie.

Continuând, voi câştiga câteva premii literare

şi voi primi şi ceva bani,

drepturi de autor,

cu care nu voi avea ce să fac.

Mai târziu voi publica şi Cartea.

Soția mea

şi copiii mei mă vor ajuta s-o scriu, 

dăruindu-mi 

iubirea Ei

şi tinerețea Lor.

Peste câțiva ani buni

se va naşte Ea, fetița mea, pe care o voi iubi dinainte.

Nu va trece mult timp şi

am să mă însor, 

după care voi mai publica, versuri,

fără împortanță,

apoi am să fiu fericit.

Întâia dată.

Îmi voi termina armata, liceul,

îmi voi trăi tinerețea curat

şi sincer şi frumos.

Trecând înainte ( sau de fapt înapoi)

prin adolescența trăită la maximum,

cu nopți albe şi zile negre,

am să mă îndrăgostesc prima dată,

după care am să aştept timid,

clipa aceasta.

Copil când voi fi

cuminte şi ascultător,

am să învăț, am să citesc mult,

ştiind că toate acestea îmi vor fi trebuit

cândva.

Voi mai câştiga şi un concurs de recitări

din Coşbuc

( pentru că voi şti cele mai multe versuri)

am să ajung primul

într-o cursă fantastică

de triciclete

ca în final

luînd-o astfel de la capăt,

am să mă nasc.

Întâia dată.

☆☆

Mi-am imaginat uneori viața ca pe un drum

făcut de-a-ndoaselea. Un drum făcut în sens invers

venind dinspre clipa unică, prima şi ultima

a trecerii Styxului; şi chipul unui Charon

obligat a conduce o luntre ce va merge doar înapoi,

în ciuda vâslaşului de a vâsli înainte

O Passacaglia ce se va încheia cu uvertura.

Cu clipa sublimă a naşterii sau chiar cu

frumusețea şi tristețea orgasmului din clipa

procreării. Cu primul sărut, prima strângere

de mână a părinților, şi tot aşa, într-un

,, l'eterne retour" până când...

până când...

... nu mai e nimeni să-mi umble prin

gânduri,

nimeni să-mi scârțâie poarta;

eu însumi am plecat

şi m-am lăsat singur.

Voi citi prin ziare ce-am făcut,

ce mai fac,

ei ştiu tot...

Destinul şi-a pus ochelari de cal

şi a uitat să-mi lase cartea de vizită,

să văd, să ştiu ce mi se întâmplă;

dac-o să prind tramvaiul,

dacă nu cumva o să mor de inaniție.

Mai bine mă făceam scriitor.

Ei cel puțin se mănâncă între ei.

ARS POETICA

Stau agățat de-o idee,

cu versuri spânzurate

de copacul mirării.

Mă mai plimb uneori

pe un trup de femeie,

cu vise uitate,

şi intru-n istorii...

Mai plătesc şi azi

bir veşniciei,

murind pe drum câte-un pic,

pe partea cealaltă 

a Poeziei,

acolo unde nu

se-ntâmpla nimic.

STROFA

Striviți între versuri; ne-nvață ochii

ațintiți fix pe ideea Lui.

Un dor de violete trist ne ninge

iar pentru doi, locuind în Poem

,, nu va veni nimeni, niciodată nimeni"

Desenam cai pe pereți şi, mirosind a nalbă,

pregătim un examen

dar iată e august

şi punem de-o grevă.

Opreşte-te! Nu mai cita din antici!

E tăcerea preludiu al vrajbei

ce va să fie vârtej 

în timp ce Doi

rămân striviți între versuri

cu ochii ațintiți...

PLAGIAT

Albe coli îmi trec prin

fața ochilor, poruncindu-mi:

Scrie!

Refuz, dar literele, nătângele,

trăsnesc din cerneala stiloului

aşezându-se cuminți în pagină

în chip de cuvinte.

Îndărătnice, cuvintele se aleargă

unele după altele

dezvăluind imagini absurde

ilustrate de pe-o altă planetă.

În final apar şi virgulele, punctele,

semnele de întrebare şi alte cele

rugându-mă să le rânduiesc după toate

regulile gramaticii şi ortografiei.

Îmi rămâne doar să pun degetul;

dar cum să semnez o poezie

ce nu-mi aparține?

PRINȚUL

Mereu obosit - neobosit mereu

el pune brățări de cuvinte

la încheieturile catifelate ale iubitei.

Zâmbetul său, mereu trist - vesel mereu

scot din adâncurile gândului

vise uitate, speranțe ce n-au curajul rostirii

redându-le lumina realului

şi-a frumosului pur.

Drumul său, ştiut de toți - de nimeni ştiut,

începe mereu de la capăt

dinspre cântecul lebedei spre clipa Unică

Prima şi Ultima a Bunei Vestiri.

Sufletul său, atât de iubit - hulit atât de mult

e o fântână revărsându-şi torente de iubire

peste sufletele noastre, nelovite de

amintirea unei astfel de iubiri.

Mereu atât de singur - şi singur niciodată,

pe bucățica sa de pământ

sub petecul său de cer,

El va rămâne mereu

neobositul 

neliniştitul

nehulitul

nesingurul

Prinț al cuvintelor

al necuvintelor

pe coala prea albă.

SANCTA SIMPLICITAS

Oameni!

Vă dau nota 10 din anii mei de şcoală

genunchii juliți ai copilăriei mele

vă dăruiesc costumul de şoim

şi de pionier

şi jocul ,, Nu te supăra frate"

vă mai dau fraților

şi primul sărut, prima îmbrățişare

cărțile de credit ale sufletului meu, 

banii împrumutați prietenilor şi

neprimiți încă,

cărțile necitite şi versurile nescrise.

Vă voi da oameni, până la ultimul lujer

cel mai curat, al ființei mele!

Dar opriți

aceste trotuare

care mă huiduie!

STELIAN OLOGU

Versuri din vol. ,, LA ANII TREIZECI..."