Mărul
Nu știu cum te ascunzi în gânduri
și apoi, mereu printre rânduri!
Nu e vers, nu e poem,
Suflete, să nu te chem!
Nu știu ce tot ai cu mine!
Mă târăști pe căi străine
Prin liane-mi încurci pasul
Prin zăbrele-ți aud glasul
Te zăresc în tot și-n toate
și de-i ziuă și de-i noapte!
Bat clopotele dorului
ÎN COROANA MĂRULUI!
Tare aș vrea să răscolesc
Rădăcina să-i găsesc
Să văd ce ascunde bine
Mărul acela despre tine!
Cred că de aș dezgropa
Rădăcina lui adâncă
Aș putea să
înțeleg
Gândul care mă frământă!
Kessy Ellys Nycollas / 22052018 / foto: internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu