Kessy Ellys Nycollas - România - Viața mea este a mea!

 Viața mea este a mea!

    După ani mulți în care m-am străduit să ,,încap într-o cutie” doar ca să fiu pe place celor din jur, am ajuns să înțeleg că viața mea este a mea, nu a lor și că, doar trăită așa cum simt eu, este trăită, restul a fost doar mimată. Greu am înțeles că autenticitatea este cea mai valoroasă comoară a omului. Suntem aici ca să ne urmăm propria cale și să trăim în acord și bună înțelegere cu vocea noastră interioară.

    Nu trebuie să fie treaba nimănui felul în care alegem să trăim. Nu trebuie să ne lăsăm influențați de părerile și dorințele partenerului, prietenilor, colegilor și nici măcar de dorinţele părinților. Nu permite-ți presiunii sociale să vă coordoneze viața, să vă dicteze alegerile, să vă controleze gândurile, dorințele, atitudinea sau comportamentul.

    Nu trebuie să intre în atribuțiile altora ce job ți s-ar potrivi, unde trebuie să trăiești sau unde, cum și în ce mod alegi să trăiești (singură sau căsătorită), dacă să ai copii s-au nu...

     M-am lăsat influențată multă vreme de părerile celor din jur și am trăit cu teama de gura lumii, ajungând să descopăr că am trăit o viață care nu era a mea neavând nimic de-a face cu felul meu de a fi, cu dorințele și visurile mele, cu autenticitatea mea. Am trăit pur și simplu ca o copie a celor din jurul meu iar viața mea nu mi-a aparținut, nu a fost a mea, nu am trăit cu adevărat.

    Am ajuns la o vârstă. Sunt mamă și bunică și dacă până acum mi-am lăsat viața în mâinile societății, a soțului, fiind forțată de situații și împrejurări, de acum am devenit neascultătoare. Simt că mă sufoc sub presiunea celor care vin să îmi dea sfaturi, să îmi impună unele lucruri, să îmi arate drumurile despre care cred ei că sunt ale mele. Refuz categoric să mai execut. Refuz să mai merg pe drumuri care nu îmi aparțin. Refuz părerile care îmi impun. Ascult părerile celor din jur dar nu mă supun lor. Prefer să îmi asum și riscuri și responsabilități dar să simt că fac ceea ce mă face să mă simt eu, autentică și liberă.

    Consider că a face ceea ce simt este un drept al meu personal și nu permit nimănui să mi-l încalce. Vreau să fiu așa cum îmi doresc, să merg unde îmi doresc, să mă îmbrac așa cum mă simt cel mai bine, să dorm când vreau, să cânt dacă vreau, să plâng când sufletul dă pe dinafară, să scriu, că pictez, să călătoresc și de ce nu, să iubesc.

    Nu voi întreba pe nimeni dacă este mulțumit sau nu de ceea ce fac și cum aleg să fiu iar dacă unora nu le place este problema lor nu a mea. Eu nu mă amestec în viața nimănui, nu mă impun, nu îmi spun părerea. Știu că ar fi inutil și că mi-aș face rău atât mie cât și celuilalt.

    Am ajuns să am puterea să nu mai permit nimănui să îmi devieze calea, să îmi schimbe direcția.

Îmi amintesc cu stupoare și acum, deși au trecut câţiva ani, cum, fiind alături de cineva a îndrăznit să îmi spună: ești cu mine, faci ca mine! Wooow! L-am privit atentă dar am tăcut pentru o scurtă vreme apoi i-am spus: asta să o crezi tu! Nu știi puiule cu cine ai dea face! Îmi pare rău pentru tine. Dacă cei din jur îți spun Generalul, în fața mea eşti doar Colonel. Eu nu mai ascult de multă vreme ordinele nimănui. Când eu îmi doresc cu adevărat ceva, nimeni și nimic nu mă poate împiedica să îmi realizez acel vis.

    Îmi urmez visurile și fac doar ce îmi doresc eu să fac.

    Mulți oameni au încercat să râdă de visurile mele, să îmi spună că nu voi reuși încercând să mă tragă în jos sau să mă facă să mă abat de la calea mea dar nu au reușit. Am preferat să risc totul, să pierd totul, să o iau de la cap ori de câte ori a fost nevoie și am demonstrat că am reușit pentru că fac ceea ce simt că pot să fac și fac ca visul meu să se realizeze spre surprinderea lor. Am râs la urmă iar râsul meu a fost de bucurie şi satisfacție. Nu am putut să fac pe plac nimănui. Am făcut exact ce am simțit iar când am dat greș, pentru că se mai întâmplă uneori și astfel de lucruri, am avut tăria să îmi redresez corabia visurilor pierdute, să mi le transfer în corabia speranței cu care, apoi, am ajuns la destinația dorită.

    Nu iubesc grupurile care impun. Nu pot să accept când cineva încearcă să mă dirijeze pe un alt drum spunându-mi că eu nu sunt pe cel bun. Am încăpățânarea să cred că fiecare om poate fi unic, poate fi el însuși și că nu doar în turmă și respectând turma și ciobanul poți să ajungi undeva... Prefer să ajung să nu fiu acceptată de grupuri dar nu voi accepta să îmi sufoc vocea interioară. Acea voce știe cel mai bine ce mi se potrivește, este cea mai cinstită cu mine și tot ea îmi spune să nu mă necăjesc atunci când un grup nu mă acceptă pentru că oricum nu avea valori cu care să rezonez. De fiecare dată când am hotărât să merg pe drumul meu, să fiu aşa cum simt eu că sunt, am găsit și oamenii pe aceeași lungime de undă cu a mea și alături de ei am simțit că viața mea este împlinită.

    Eu sunt eu! Sunt așa cum sunt și nu mă voi lăsa schimbată, influențată, modelată, transformată de cei care cred că ,,ei știu mai bine totul” sau de cei care au tupeul să îmi spună că prin comportamentul lor nu fac ceva rău, îmi vor doar binele.

Oamenii care încearcă să te conducă pe un drum al lor, sunt oamenii care vorbesc prin prisma propriilor eșecuri și renunțări, limitări, frustrări și frici dorind să te conducă către propriile lor așteptări și dorințe egoiste.