Ala Mîrza -Turbal. Republica Moldova. POVESTEA TRANDAFIRULUI ROȘU

      Azi, veneam de la țară, de la Părinți.
În multe grădini, TRANDAFIRII zâmbeau soarelui și bucurau ochii oamenilor. Frumoase podoabe are Moldova la sfârșit de primăvară: trandafirii.
      Îi admiram, dar mi-am amintit o tristă poveste, o poveste care ar trebui să ne pună pe gânduri... 

POVESTEA TRANDAFIRULUI ROȘU

Ştim, din poveste, că privighetoarea
Pe lume l-a adus cu trilul său,
Cu pieptu-i, apăsându-l tot mai tare
Pe ghimpele-ascuţit, cântând mereu.

Aşa era condiţia: să cânte
O noapte-ntreagă, în dureri cumplite,
Ca sângele din inima-i fierbinte
Să-i facă, -n zori, petalele-nroşite.

Spre dimineaţă, el ardea ca para
Şi tânărul l-a rupt cu bucurie,
La bal, iubitei, să i-l ducă seara,
Iar ea, cum a promis, cu el să fie.

N-a observat, în iarbă, păsărica
Şi n-a ştiut de jertfa ei cea mare:
În numele iubirii, mititica
A-mpodobit Pământul cu o floare!

– Un roşu trandafir! I-l dăruieşte,
Cu drag privind-o. Tu aşa mi-ai spus…
– Cu rochia, azi, nu se potriveşte,
Iar alţii… perle, aur mi-au adus!

Sărmanul, trist, aruncă floarea-n drum,
În glod îi ard petalele de sânge,
Sub roţile unei trăsuri, acum,
Se frânge trandafirul şi se stinge…

...Ce tragică-i povestea! Ne întreabă:
Întotdeauna preţuim iubirea?
Cunoaştem oare jertfa care, -n iarbă,
Căzut-a pentru-a noastră fericire?

Ştim oare preţul unui trandafir
Sau ni-s mai scumpe funcţiile, -averea?
Turnăm doar miere dulce în potir
Ori bem pelinul stors din giuvaiere?

Dăm în noroc adesea cu piciorul,
Alegem ceea ce-i prestigios
Şi-apoi ne macină, cu anii, dorul,
Ne plângem de trai greu, întunecos…

Poveste tristă este însăşi viaţa,
De nu pui preţ pe ce-i FRUMOS şi SFÂNT:
Pe IARBĂ, PĂSĂRI, SOARE, DIMINEAŢĂ,
Pe FLORI, CREDINŢĂ, DRAGOSTE, PĂMÂNT!

(Ala Mîrza-Turbal. Poezie din cartea ”Lumea vreau s-o văd mai bună”. Imagine-autoarea.)