Gânduri
Pe Valea Șarpelui merg la izvor
Parfumul flori de salcâm mă toropește
Mă așez pe-o bancă... îmi e dor...
... gândindu-mă, că te gândești...
Gândul mă-nebunește!...
Privesc cărarea și te văd venind
Într-o trăsură albă purtând dorul
Îmi scutur capul, mă trezesc subit,
Suspinele mă năpădesc... ce liniște apăsătoare
... se aude doar izvorul...
Un tril de păsărele răzbate printre crengi
Iar floarea de salcâm se scutură întristată
Privesc în urma ta... nu ştiu de mergi!
Sau te apropii tot mai mult... am mintea încețată!
Se zbenguie în soarele amiezii
Floarea salcâmilor și mi se așterne-n păr
Nu pot să mai gândesc, nu ştiu de crezi!
Mă mistuie, mă tulbură, mă doare, al tău dor!
De voi avea putere și sufletul nu-mi moare
Te –aștept aici până, din nou, salcâmu-nfoare
Să ne iubim așa cum ne dorim
Să fii al meu, să fiu a ta, până murim...
.............................................................
(Kessy Ellys Nycollas-Sadu)
20052018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu