Printre nori,ca luna care raza -și cerne,
pe teiul ancorat al nemuririi noastre,
ai coborât minune din slăvile albastre,
întruchipat în zeu,al bolților eterne!
„Cobori în jos, Luceafăr blând ”, slova citindu-ți te invoc,
mereu aievea și în gând,
incandescentă rază, pe stropu-mi de noroc!
Fă-ți timp, o clipă doar să mai rămâi,
(deși aicea jos, nimic nu s-a schimbat )
lângă izvor, să îți pui mâna căpătâi,
sau să cutreieri ce-ai mai cutreierat !
”Plecă Luceafărul ”!Dar a rămas în noi în fiecare,
câte-o petală dintr-o floare albastră,
câte o rază, mereu strălucitoare,
nemuritor spre nemurirea noastră!
11.01.2018
CORNELIA DIȚA
DR.TURNU-SEVERIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu