Sfoara
destinului
Ce bine-i mai zice scripcarul
plimbând vioara pe arcuș!
‘Și-aruncă marea pletele pe țărm,
frânghia la destin ‘mi-este urcuș.
Îți face ploaia cuib în așteptări!
Privește! Domnul iar ne face semn!
Vino, iubito, cât mai este zare,
pe-un umăr... capul să-ți aștern!
Strigătul meu nu prea mai are glas!
Mai știi iubirea ce culoare are?
Se tot aruncă marea-n brațul stâncii,
Iară singurătatea... doare, doare...
Prin gândurile noastre trece Domnul.
Vrea să le așeze-n mijlocul de drum.
Hai să-i cerem amândoi un... „bonus”!
Din câmpuri simt mustind un vuiet bun.
Mireasma toamnei bate, bate-n ușă
și umbrei mele tare frig îi este.
Acoper-o cu-a ta, cu... fructe coapte
și hai să-ncepem o nebună poveste!
 |
|
Pictură de Traian Mârza, președinte U.A.P.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu