PUIU RADUCAN - ROMANIA- OCHIUL UMBREI









Sfoara destinului
        
Ce bine-i mai zice scripcarul
plimbând vioara pe arcuș!
‘Și-aruncă marea pletele pe țărm,
frânghia la destin mi-este urcuș.

Îți face ploaia cuib în așteptări!
Privește! Domnul iar ne face semn!
Vino, iubito, cât mai este zare,
pe-un umăr... capul să-ți aștern!

Strigătul meu nu prea mai are glas!
Mai știi iubirea ce culoare are?
Se tot aruncă marea-n brațul stâncii,
Iară singurătatea... doare, doare...

Prin gândurile noastre trece Domnul.
Vrea să le așeze-n mijlocul de drum.
Hai să-i cerem amândoi un... „bonus”!
Din câmpuri simt mustind un vuiet bun.

Mireasma toamnei bate,  bate-n ușă
și umbrei mele tare frig îi este.
Acoper-o cu-a ta, cu... fructe coapte
și hai să-ncepem o nebună poveste!


Pictură de Traian Mârza, președinte U.A.P.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DUREREA DESPĂRȚIRII

Redacția revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE urează tuturor colaboratorilor, un CRĂCIUN CU BUCURII, PACE SUFLETEASCĂ și spor în toate!