DA! Ştiu că nu ai timp pentru mine şi
că eşti tot timpul abătut. Încerc să te înţeleg şi să nu îţi cer nimic însă
viaţa, fără să forţeze,, nota,, face să avem timp pentru toate! Când ea are
ceva programat, face să se întâmple şi de vrem şi de nu vrem şi de avem timp
sau nu.
Acum câteva luni în urmă... cine
credea... cine visa... cine spera...? TU? Eu nici măcar nu am încercat să cred
nimic din tot ceea ce se simţea conturându-se în jur... acum însă vreau să te
rog să mă înveţi să visez din nou, acum, cât
timpul încă nu este pierdut.
Învaţă-mă să retrăiesc acel sentiment
de pace şi linişte a sufletului... pentru că nu mai credeam că cineva o mai
poate face!
Nu ştiu nici cine eşti şi nici care
îţi este menirea... însă Atoate Creatorul ştie ceea ce trebuie să se întâmple,
când şi unde... iar când acel loc şi timp se întâlnesc, nimeni şi nimic nu se
mai poate împotrivi. Totul se termină şi totul începe!
Probabil că ne-am căutat... probabil
că se împlinise veacul!... şi întâlnirea a făcut să trezească sentimentele
latente pe care le trăia fiecare dintre noi... ne ştiind de ce şi pentru cine!
Totul a părut să fie o simplă
întâmplare! O întâlnire cu un scop bine stabilit... care nu se anunţa a fi ne
întâmplătoare... şi care a făcut într-o clipă să se schimbe totul şi să uităm
de durerile rănilor sufleteşti, vechi, nevindecate...! Probabil şi tu erai o
rană veche de care habar nu aveam! Probabil erai o rană dintr-o altă viaţă,
dintr-o altă dimensiune, dintr-un alt spaţiu!
Ne-am simţit reciproc sentimentele ce
zăceau întemniţate în noi... Când nu ai o,, EA’’ care să simţi că te
completează... când nu am un,, EL’’ care să simt că mă protejează... căutarea
nu se termină... niciodată. Se spune că Dumnezeu aruncă din cer, către pământ,
două inele sortite a uni două suflete însă, dacă sufetul sortit nu este prezent
în locul în care acestea vor pica... ele vor fi,, prinse ‘’ de sufletele
prezente în acel loc... şi astfel ajung să se împreune, într-o relaţie de
căsătorie, suflete greşite care nu vor rămâne împreună... pentru că ceea ce au ,,cules’’
nu era ceea ce le era atribuit prin drept divin.
Vroiam să cred că nu voi merge alături
de tine niciodată. Nu puteam să îmi imaginez un drum comun pe care să putem fi
alături... străbătând o lume nebună şi rea... însă... simţeam undeva, undeva în
suflet poate... chemarea... strigătul, ecoul gândurilor nerostite care mă
avertizau să fiu pregătită...
Nu
am dat atenţie şi am fost,, luată’’ şi pe nepregătite...
Cand este să se întâmple... nimic nu
poate forma oprelişti, obstacole...
29122017
KEN - B.JIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu