Pe
şoldul care picură în palma mea flămândă,
Voi
adormi vreo trei calende reformate,
Iar la
trezie, voi reforma, la rându-mi,
Tot
calendarul iubirilor celeste.
Voi
înveli sărutul ce mi l-ai dat sub falduri
În
urmele de paşi săpate în caligrafii nocturne,
Vei
plânge ca un totem aztec, să mă înduri,
Dar voi
veghea să evadezi din gându-mi neferice.
Apleacă-te,
priveşte-ţi sânii, candele de lapte,
Şi nu mă
alerga cu vorbele-ţi sudalme,
O clipă
fuge dintre apele eterne, dulci,
 |
| Foto:internet |
Tu soarbe
clipa ce mi-o dăruieşti, şi fugi!
Urcăm ca
ameţiţi de tălpile-ni ce sângeră
Pe o
golgotă inventată de poeţi sinucigaşi,
Aş vrea
să fiu în carnea-ţi, să te străbat ca sânge,
Dar tu
mă ierţi ca de-un păcat suit pe cruce.
Ce
panoramă agitată sub pleoapa-ţi stinsă întrevăd,
E un
carnagiu sublimat de rime, de fulgere,
De o
credinţă în stele ce-au apus la răsărit,
Hai,
vino, lasă-ţi şoldul copt sub mărul crud din Eden!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu