DAN SALAPA - ROMANIA - MĂRUL DIN EDEN

 Pe şoldul care picură în palma mea flămândă,

Voi adormi vreo trei calende reformate,

Iar la trezie, voi reforma, la rându-mi,

Tot calendarul iubirilor celeste.

Voi înveli sărutul ce mi l-ai dat sub falduri

În urmele de paşi săpate în caligrafii nocturne,

Vei plânge ca un totem aztec, să mă înduri,

Dar voi veghea să evadezi din gându-mi neferice.

 

Apleacă-te, priveşte-ţi sânii, candele de lapte, 

Şi nu mă alerga cu vorbele-ţi sudalme,

O clipă fuge dintre apele eterne, dulci,

Foto:internet

Tu soarbe clipa ce mi-o dăruieşti, şi fugi!

Urcăm ca ameţiţi de tălpile-ni ce sângeră

Pe o golgotă inventată de poeţi sinucigaşi,

Aş vrea să fiu în carnea-ţi, să te străbat ca sânge,

Dar tu mă ierţi ca de-un păcat suit pe cruce.

Ce panoramă agitată sub pleoapa-ţi stinsă întrevăd,

E un carnagiu sublimat de rime, de fulgere,

De o credinţă în stele ce-au apus la răsărit,

Hai, vino, lasă-ţi şoldul copt sub mărul crud din Eden!