Prutule vorbești întruna
Prutule, vorbești întruna
Despre alta, despre una
Spui povețti nenumărate
Despre soră, despre frate,
Despre plaiul care trece
Peste apa ta cea rece
Despre cele două maluri,
Despre cele multe dealuri,
Despre două lunci din vale
Despre gând ce curge-n cale
Despre foc și roșie pară,
Cum e ruptă-n două o țară,
Despre sârmele ghimpate
Despre cum maldavenește
În țara asta se vorbește
Tu poveri nenumărate
Duci de ani mereu în spate
Printre valurile tale
Trece dor și trece jale
Ce șoptesc fără de seamă
Despre neam ce stă la vamă
Tu ești apă curgătoare
Și ții neamul în picioare
Cu-ale tale vorbe dulci
Peste apa ta ne culci,
Chiar și-atunci când adormim
Glasul ți-l mai auzim
Te îneci într-un oftat
Și respiri prin gând curat
Și ne spui neostenit
De unde neamul a venit,
Ne vorbești din rădăcină
Grai frumos – limbă română
Prutule, apă de râu....
Eu povestea ta o știu.
Cât de bine-ar fi să fie
Toată șlumea ca să știe
Neam român c-un tricolor
Împreună duc un dor
Dor de țara cea română,
Dor de-a se ține de mână
Să joace hora frăției
Pe pământul României!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu