marți, 2 ianuarie 2018

Pleoapa nopții albastre







                        PUIU RADUCAN

                         - ROMANIA -




 În codrul de doliu din
 noaptea topită, 
strângeam iluzii din tristele
 reci palate. 
În locuri moarte dormeau 
vise-obosite, 
 dar...frumos a mai fost,
 iubito, azi noapte!...

 Gândurile ne clătinau
 mereu,mreu drumurile.
 Spuneam că-mi port viața 
cu securea pe umăr! 
da-n iubirea tăcută pe de                                
 rost gânguream...
 și-aș mai vrea așa noapte 
dulce să număr. 

În pleoapa nopții albastre
 (de... furtună grea)
 Ni se-nfășurau gânduri de 
gâtul aerului... 
și-n odaia desculță cu 
miros de dragoste, 
cumpăram (pe datorie)
 iubirea cerului...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Când ajutorul nu mai vine, apare bârfa

  Când ajutorul nu mai vine, apare bârfa    Există un moment subtil, greu de observat la început, în care relațiile dintre oameni se schimb...