FEMEIA NEMURIRE
femeia nu a fost din piatră
nu a fost din furtună
la prima lumină
cineva a prins-o din zbor
și i-a dat viață pentru viață
apoi a lăsat natura să strige
cei care deschideau ochii
lumii desenau fețele fiecăruia
așa prin atingere oarbă
apoi ca un izvor au alunecat
în viață prin colacul salvator
al mamelor
fiecare pui are scâncetul din
El
fiecare copil ar scâncetul din
ea
eu sunt un ea care are lacrimi
care vorbesc înainte de vorbire
femeia este pântecul acestei
lumi
este placenta de nemurire
este o neterminată povestire
CUBUL RUBIK
am schimbat oglinzile din mine
eram prea tânăr să cred
că imaginea se topește în
afară
făcând scălâmbăieli copilărești
mai am multe de făcut între
ușile
care mă prind din zbor ca un future
capcane care au chei identice
chiar dacă una este fără ieșire
lasă-mă pușcăriaș între doi
gardieni
nu știu care este corupt sau care minte
o singură întrebare pentru
libertate să pun
negativă sau pozitivă
atunci scap de gardianul
șef
care poate întoarce timpul
ocupat să topească ceasurile
de colecționar plictisit
iar eu aștept în cubul Rubik să ghicesc
cum să trec prin oglindă
și să rămân tânăr
nu mai trageți de mine
nu iau nimic după mine
când perfuziile din tendonul
stâng
descarcă tot ce este în minte
spitalul de nebuni se dezminte
stau legați toți cu fire din
papiote
și fiecare se învârtește să
zboare
eu deschid aripile și plutesc
în disperare
să nu cad în țesuturile
colorate carnivore
papiote nebune ce vor să mă
devore
SPERANȚE
Eu sunt o clipă în viața ta, o
adiere care pleacă,
tu mă aștepţi, golind copacii
de lacrimi care colorează,
și viața asta colb de triste
rătăciri, în urbea asta părăsită.
Îţi amintești de mine, în
ceştile sparte, necitite niciodată,
pe mine alergând aiurea după
timp și rătăcind aiurea.
Iar plouă, văd cotoceii
speriaţi, plini de sperante în ghemuri,
singuratăţi ascunse în
cimitire, uitate vremi în lămpile de noapte.
Eu mă ascund de vreme şi de
noi, triste arcuiri de circ abstracte.
Eu sunt o clipă care cade din
pahar, culori care au sânge,
tu eşti departe de mine şi de
noi, nu pot a te atinge.
Speranţe care trec, tăcute
amăgiri, eu stau aici şi tu nu şti.
Iubirile au clipe care cad în
van, speranțe răsturnate în ocean!
ALBATROȘII NU MINT…
Tu știi, iubire de ce florile
plâng
acolo unde sufletele strigă?
Singurătatea are lacătul de
gât,
nu numai albatroșilor le este
frică…
În casa caldă cu mușcate la
fereastră,
aștept să te întorci din zare
precum o pasăre călătoare
ascunsă în vas
când vin furtunile din mare…
În diminețile cu miros de
frunze de lămâi,
cu ceaiuri aromate blând de
soare,
eu te aștept într-un hamac
și recitesc poeme unde nu se
moare,
despre iubiri nealterate de
ridurile vârstei,
despre iubiri sperate și
tihnite,
aștept să te întorci din mare
și inima îmi stă să ardă
din depărtările în care ai
plecat departe,
departe și mă doare…
Chiar și așa îmbătrâniți,
iubirea, timpul nu poate să
omoare,
nici albatroșii nu mai mint
că sunt furtuni de suflete pe
mare…
Tu ști, iubire de ce vârsta
plânge?
Adormit
din lipsă de iubire
singurătatea doare
ca pietrele la țărm în
noapte...
Și este frig în noi, fără dorințe
eu te aștept să vii la mal,
ca pescărușii am speranțe!
ÎNTÂLNIREA CU VIAȚA
Sunt prima poveste
de la facerea lumii
dintr-un glob minune.
Mama mă simțea în palme,
iar eu o ciupeam de foame,
ea povestea ce voi vedea ,
eu înotam în apa botezului
până adormeam…
Când mama a strigat,
Dumnezeu ne-a dat
întâlnire cu viața.
DIALOGURI ÎNTRE ADAM ȘI EVA
Eu nu eram femeia ta când au apărut
copacii,
atunci nu era nimic… Eram noi,
ne ciondăneam cine să plângă mai mult,
nici nu știu de ce eu să procreez.
Am auzit în somn ce am de făcut,
apoi tu mă priveai buimac, nu știam de
ce,
când am văzut apa am privit în oglinda
ei,
eram altfel, nu-mi dau seama cum
foamea vine odată cu dragostea –
un măr căzut din copac,
apoi am început să trăim legați de două
fire,
unul alb și altul roșu,
apoi tu l-ai împletit pentru mine,
mi l-ai așezat pe burtă și am născut.
El semăna cu primăvara noastră
când furam mere…
Nu mai știu cine pe cine a ademenit,
poate de vină erau smochinele de atunci.
Noi am înflorit lumea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu