Versuri consacrate MAMEI - ALA MÂRZA TURBAL -REPUBLICA MOLDOVA

Versuri consacrate MAMEI  (M-am gândit că vine și 8 Martie…)

CUM SĂ FAC?…

Mulţumesc, Măicuţa mea,

Pentru sfatul, vorba Ta,

Pentru că mă-ncurajezi,

Îmi zâmbeşti când mă revezi,

Pentru mâna ce-mi atinge

Fruntea, sufletu-mi când plânge,

Pentru firea Ta glumeaţă,

Ce mă încălzeşte-n viaţă,

Pentru vocea Ta blajină

Şi privirea Ta senină,

Care ştiu mereu s-aline

Dorul, să prefacă-n bine

Orice rău, orice durere,

Orice chin sau neplăcere.

Orice gând întunecat

Îl transformi în vis curat.

Plină eşti de bunătate,

Ale noastre ierţi păcate,

Dar devii mai mică, mică…

Oare cum să fac, Mămică,

Să-Ţi dau ani din viaţa mea,

Să-Ţi îndrepţi spinarea grea,

Să priveşti mai des la Soare,

Nu la iarbă, la picioare,

Dreaptă să Te văd mergând,

Nu cu faţa spre Pământ?…

      (Ala Mîrza-Turbal)

DRAGOSTE  MATERNĂ

Aş fi nespus de fericită, dacă măcar o mamă, citind poezia, îşi va aminti, cu

plăcere, de clipele când îşi alăpta copilul, dacă măcar o tânără femeie, citind, va decide să devină MAMĂ, dar şi mai mare mi-ar fi bucuria, dacă măcar o mamă, care vrea să-şi abandoneze pruncul, să-l lase unei case de copii, citind versurile de mai jos, se va dezice de această decizie…

Afară e pe ducă noaptea,

Eşti tu şi pruncul în cămară,

Te uiţi la mica-i feţişoară,

Cu buze umede de lapte,

I-admiri obrajii rumeori,

Mânuţa-i, sânul ce-ţi mângâie,

Şi cu nespusă bucurie,

La pieptul tău, îl strângi uşor.

Şi-ţi pare: prunc mai gingaş nu-i,

I-atât de fraged, cald şi moale!

Nu are-n lume nici o floare

Miros plăcut ca pielea lui.

Ce sacre-s clipele acestea!

Un val fierbinte te-nfioară,

De parcă el întâia oară,

De sân, guriţa îşi lipeşte.

Îl sorbi cu ochii, însă gândul

Spre viitorul lui te poartă:

„Domnească pacea-n lumea toată!

Să nu mai ardă-n foc pământul!

Război să nu ştii, puiul mamei,

Să-ţi fie luminoasă Viaţa! …”

…Cu zâmbetu-nflorit pe faţă,

Copilu-n braţe îţi adoarme,

Iar peste-a dealurilor creste,

Şi-aruncă, paşnic, zorii vălul…

Ce dulce-ţi este mititelul!

Ce mare FERICIREA-ţi este!

      (Ala Mîrza-Turbal)

MARE-S, MAMĂ…

– Puiul mamei, să nu cazi,

Mergi cu grijă pe cărare,

Nu călca, desculţ, sub brazi…

– Ştiu, mămico, eu sunt MARE!

– Puiul mamei, nu uita

Să-l saluţi pe fiecare

Când păşeşti spre şcoala ta…

– Mamă, eu de-acuma-s MARE!

– Fiul mamei, să înveţi,

Să mănânci la timp şi bine,

Să te-mbraci, vezi ce nămeţi?…

– MARE-s! Nu-ţi fă griji cu mine!

– Fiul mamei, te iubeşte

Fata care zici că-ţi place?

Vezi… Alege… Cântăreşte…

– MARE-s mamă! Fii pe pace!

– Fiule, veniţi mai des,

Cu nepoţii, pe la mine…

Trist mi-e seara, mai ales…

– Vom veni la vară… Bine?

– Dragul mamei, eu mă duc…

– Ce-i, mămico, ce te doare?

Ce pot, maică, să-ţi aduc?

– Nu poţi, chiar dacă eşti MARE…

– Iarăşi MIC să fiu aş vrea,

Ocrotit de-a ta povaţă,

SĂ ASCULT, MĂICUŢA MEA,

SFATUL TĂU, ÎNTREAGA VIAŢĂ…

       (Ala Mîrza-Turbal)

     EȘTI…

Eşti, pentru mine, APĂ de IZVOR,

În zi de vară, când chiar umbra frige

Şi prea-ncălzită-n soare arzător,

Fierbinte-i frunza verde ce m-atinge.

Eşti VÂNTIŞOR plăcut, răcoritor,

Ce îmi usucă faţa-nlăcrimată,

În pletele-mi se joacă lin, uşor,

Blând descreţindu-mi fruntea încruntată.

Eşti, pentru mine, FOC arzând mereu,

Ce nu se stinge nici în zi cu ploaie.

Ce cald îi este sufletului meu,

La para lui, chiar când pornesc şuvoaie!

Când ninge, viscoleşte, se frământă

Întreaga fire, prinsă-n vijelie,

Când simt că n-am puteri, de soartă-s frântă,

Eşti nesecat IZVOR de ENERGIE.

Eşti STEAUA care-n negre nopţi veghează

La geamul meu, să-mi fie somnul dulce,

Eşti SOARE grijuliu, ce-mi luminează

Cărarea vieţii, care mă tot duce…

Eşti GÂNDUL bun, cuminte, eşti CREDINŢA

Că tot ce se întâmplă e spre bine,

Dar ştii, MĂICUŢO, scumpa mea fiinţă,

Că-mi eşti şi DOR, DOR greu, când nu-s cu tine?

                                  (Ala Mârza-Turbal)

MĂMICA mea, Clavdia Mîrza, fostă profesoară de fizică, satul Abaclia, raionul Basarabeasca, R. Moldova