MARIA TOMIȚA CORINI - REPUBLICA MOLDOVA - GRUPAJ DE POEZIE

     Sărută-mă iubite!
Sărută-mă iubite,
Sărută-mă cu gândul,
De știi că ești departe
Sărută-mă cu cerul,
Cu zarea și pământul!

Sărută-mă cu iarna
Și fă-o mai fierbinte!
În tine e secretul.
Sărută-mă cu ochii,
Și caldele-ți cuvinte!

Sărută-mă iubite
Cu primăvara fină
Cum n-a făcut-o altul
Cu mugurii, narcisul,
Laleaua din grădină!

Sărută-mă cu vara
Cu fluturi din câmpie
Iubește-mă iubite!
Sărută-mă cu iarba
Cu verdele-i din ie!

Sărută-mă cu toamna
Cu holdele-i bogate
Doar  tu ești îngerașul,
Pe buze îmi așterne
Parfumurile toate!

Sărută-mă iubite
Cu viața, căci se știe
Iubite tu ești totul!
Rămâne-va cuvântul
Un templu-n poezie!

                                    

 Dorurile înfloresc

Ceru-ți lasă coridoare
Ca să treacă dorul tău
Să coboare aici pe mare
Unde e și dorul meu!

Soarele privește-n pană
Multe-ar vrea să știe el
Dacă dorurile noastre
Se-ntâlnesc mereu la fel

Mai aruncă o privire
Chiar dacă este grăbit
Două doruri în venire
Fericit e c-a văzut!

Marea le privește dulce
Ele, două, se cuprind
Dorurile înfloresc
Merg pe ape-acum zâmbind!

       Sărută-mă iubite!
            

Iubite, amurgul
Îmi face semn,
Cu mâna!
Cu ochii îi mângâi coama...
Deschid încet portița gândului meu
Aștept să cadă Luna...
Îi simt umbletul gingaș,
Prudentă,
Lumina sa palidă-mi presoară
Peste așteptările mele...
Zăresc sărutul tău, iubite!
Și el coboară,
Pe pleoapa-mi tremurândă.
Îți simt suflarea,
Mă gâdilă...
Sărută-mă iubite,
Sărută-mă întruna
Până când fugi-va Luna
Dincolo
De muchia dimineții,
Sărută-mă cu zarea, lumina, cerul,
Ziua, luna, anul,viața  și misterul!
Sărută-mă iubite,
Sărută-mă întotdeauna!
Și dacă...
Vei adormi,
Îngrijorată, să știi
Cu haina sărutului, iubite,
Te voi înveli!

 Unde ești tu tinerețe?

Anii trec, și trec la fuga
Tinerețea zboară-n zare.
Amintirea o sărută,
Două inimi trec prin mare.

Două inimi îngemănate
Peste val acum pornesc,
Se-ntâlnesc la mal de mare
Și își spun că se iubesc!

Se privesc, au iarna-n plete
Și din ochi le cade rouă.
Două inimi prea discrete
Au de-a-ncepe viață nouă!

Anii trec, fug nebunește
Două inimi se aleg,
Albatroșii dau târcoale
Țipăt din iubiri culeg!

Și le-adună-ntr-o icoană
Unde anii stau smeriți
Unde ești tu tinerețe?
Te întreabă doi iubiți!  

     Vreau să dorm la pieptul tău......
Vreau să dorm la pieptul tău 
Cu-n sărut să mă-nvelești
Și în șoaptă să-ți vorbesc
Tu sa-mi spui că mă iubești!

Vreau s-adorm ca o regină
Pe-al tău braț – aripă-n zbor
Sufletu-ți este-o grădină
Vreau sa-ți fiu dulce fior!

Vreau să dorm ca în poveste
Sub suflarea ta divină
Strânge-mă și nu mă pierde!
Sunt ca floarea din grădină!

Cu miros de iasomie
Dorm acum la pieptul tău
Dorm în liniște și pace
Suflul tău e suflul meu!