ION CUZUIOC - REPUBLICA MOLDOVA - Poeme despre MAMA

 Foto: Medicul -poet ION CUZUIOC și  mama sa la    varsta de   nouazeci de ani .

                                                                   

  Poeme despre MAMA 

                            Al mamei dulce cuvânt

Oricând şi oriunde te vei afla –

Al mamei dulce cuvânt te învaţă,

Ce sfaturi utile ţie să-ţi dea,

Ca bine să-ţi fie în viaţă.

Oricând şi oriunde te vei afla –

Cu al mamei dulce şi sacru cuvânt,

Drum bun în viaţă să ştii: vei avea

Şi-n lume crez îţi va fi şi descânt.

Oricând şi oriunde te vei afla –

Ca un om bun şi bine aşezat,

Vei fi ocrotit şi de vorba cea rea

Cu al mamei dulce cuvânt fermecat.

Oricând şi oriunde te vei afla –

Un lucru să ai deci în seamă:

Ca pe-o cruce la gât măreţ vei purta

Sfântul cuvânt cu numele Mamă!

DE MAMĂ

E sfântă fiinţă mama,

Incomparabilă şi inconfundabilă.

Cu duioşie pronunţi cuvântul mamă,

E primul cuvânt pe care-l pronunţă pruncul.

Când ţi-e greu pe suflet,

Rosteşti miraculosul „mamă”.

Când ai vreo bucurie,

O împărtăşeşti cu mama.

Când ai probleme-n viaţă,

Cu mama te sfătuieşti.

Cuvântul „mama” de inimă-i lipit.

Mamei îi sunt închinate

Poezii, cântece şi basme,

Căci mama ca o poveste pentru noi este.

DE DOR

Când de Ţară-mi este dor,

Eu la mama mă gândesc;

Când de limbă-mi este dor,

Eu la mama mă gândesc;

Când de cânt îmi este dor,

Eu la mama mă gândesc;

Când şi mie-mi este greu,

Tot la mama mă gândesc.

Ţara, limba, cântu-i mama

Şi la ea eu mă gândesc!

PE OSPEŢE

Am venit pe ospeţe,

(Deşi-i absurd să spun pe ospeţe)

La ţară, la mama acasă,

Şi-o văd în grădină

În arşiţă de soare,

C-o mână se ţine de inimă,

Cu cealaltă sapa o ţine.

Dar nu-i pasă de sine,

Ci de pământul uscat

Şi de roada de mâine.

Îi şterg broboanele de sudoare

De pe frunte şi de pe faţa cu riduri.

O sărut pe obraz

Şi-i iau mâna, citindu-i în palmă

Copilăria mea,

Viaţa mea de jumătate de veac.

Îmi văd casa părintească

Şi-ntreg satul natal,

Şi mama plânge de bucurie,

Şi pământul soarbe lacrimile ei,

Şi prinde la viaţă şi el,

Şi prinde la viaţă şi fructul, şi planta,

Şi-n jur miroase a verdeaţă,

A aer proaspăt, curat.

Cât e de bine pământului,

Când sunt mamele noastre cu el,

Când este în stăpânirea mamelor noastre.

Dar ce va fi mâine cu el?

Cu acest pământ fără mamă?

SOMNUL

Somnul mamei niciodată nu este deplin:

Ea pe jumătate doarme, pe jumătate se gândeşte;

Se gândeşte la copil cum doarme şi ce visează;

Se gândeşte la bărbat cum se simte;

Se gândeşte la fraţi şi surori;

Se gândeşte la seceta de afară,

Rugându-se să plouă;

Se gândeşte la frigul din casă,

Gândeşte cum să-şi încălzească copilaşii;

Gândeşte la păsările din curte.

Cu ce să le mai hrănească;

Se gândeşte la biserică –

Să meargă să se roage pentru noi,

S-aprindă câte o lumânare pentru toţi –

Pentru cei vii şi pentru cei morţi;

Se gândeşte la tot ce-o înconjoară

Şi doar la ea nu are când să se mai gândească.

Ce-ar fi dacă noi cu toţii

Ne-am gândi la mama,

Şi nu numai cu gândul?

FRUMOASĂ PRECUM EŞTI

Te-am văzut zâmbind

Şi erai frumoasă.

Te-am văzut plângând

Şi erai frumoasă.

Te-am văzut veselă

Şi erai frumoasă.

Te-am văzut tristă

Şi erai frumoasă.

Te-am văzut săracă

Şi erai frumoasă.

Te-am văzut bogată

Şi erai frumoasă.

Te-am văzut tânără

Şi erai frumoasă.

Te-am văzut şi bolnavă

Şi erai frumoasă.

Te-am văzut bătrână

Şi-ai rămas frumoasă.

Că eşti frumoasă la suflet,

De aia eşti frumoasă.

De-ar fi frumuseţea

O veşnicie!

FII ÎN IMAGINAŢIA MEA

Chiar dacă eşti un mit şi nu exişti,

Eu te port în imaginaţiile mele.

Conştiincios de faptul că eşti doar o legendă,

Trăiesc, mă bucur şi trăiesc şi cu iluziile.

Nu eşti vreo făcătură vie-n viaţă,

Dar mă port de parca-i fi tu lângă mine.

Ştiu că eşti doar eroina din poveşti,

Dar sunt cu tine, căci vreau să trăiesc ca-n poveste.

Ştiu că nu exişti şi să fii nu poţi niciodată,

Dar fantezia mai presus e decât toate,

Nu exişti în viaţa mea reală

Dar nu mă întristez şi poate-i bine că nu eşti.

Pentru mine exişti în poezie,

Pentru mine exişti în cânt.

E bine că nu exişti real în viaţa mea,

Căci s-ar putea să te ocolesc

Şi să rămâi neobservată.

Deci fii în poezie şi-n epitete îmbrăcată

Aşa cum eşti, te va cânta o lume toată.

Fii în cânt, pe gama notelor aşezată,

Să te cântăm de la o notă la alta.

Să fii un mit, să fii legendă,

Căci eşti mai frumoasă şi mai bine-ţi şede.

Iar eu te voi citi, te voi cânta

Cât în iluzii, imaginaţie te voi avea.

BALADA SOLDATULUI

De la război, de la duşman

S-a întors un biet soldat fără picior,

Ca seara pe un mic maidan

La dans să fie invitat cu-amor,

Şi n-a putut soldatul să refuze

Unei domniţe de la el din sat

Şi fără ca să-şi ceară scuze

În dans cu dânsa s-a avântat.

Dansa soldatul fără de picior,

Iar cei din jur scandau, băteau din palme,

Ca măiestria lui de dansator

Să fie intonată-n psalme.

Se bucurau şi ei de dansul lor,

Se bucurau că viaţa e frumoasă

Şi fără s-aştepte dansul următor

Să meargă împreună acasă.

S-a întors de la război soldatul

Plin de tristeţe, fără un picior,

Dar azi cu bucurie satul

Îl vede fericit c-un viitor.

Să fie blestemat acel război

Şi să-i dorim soldatului erou

Să nu mai ştie omul de nevoi,

Căci azi dansează cu piciorul nou.