POEM
PENTRU MAMA
Măicuţa
mea
plecată de mult
în cerul sfânt...
Vin astăzi prin poem
să-ţi spun
Vin astăzi prin poem
să-ţi spun
că nu-s înfrânt!
Tu
mai lăsat de mică,
plecând,
În lumea celor drepţi!
Şi poate
Şi poate
că de dor...
la tine mă aştepţi!
la tine mă aştepţi!
Eu
însă
mai am treabă
În asta lume strâmbă
În care şi pământul
În asta lume strâmbă
În care şi pământul
pare că nu-i destul
sa ne ajungâ
Tu
mă învăţai
mereu să iert
şi să iubesc...
dar cât să mai pot mamă
dar cât să mai pot mamă
să tac,
să nu vorbesc?
Când
văd în jurul meu
atâta răzvrătire?
cum Dumnezeu
atâta răzvrătire?
cum Dumnezeu
să tac
să nu Îmi ies din fire?
Când
văd clar
concis
cum sunt minţită-n faţă...
cum naiba să mai pot
să îmi văd de viaţă?
cum sunt minţită-n faţă...
cum naiba să mai pot
să îmi văd de viaţă?
Ştiu
mama mea
m-ai învăţat
să-mi văd de drumul meu
de-i strâmt sau de e lat!
m-ai învăţat
să-mi văd de drumul meu
de-i strâmt sau de e lat!
de
aceea azi măicuţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu