Femeia româncă
e frumoasă
Ce-i aia femeie frumoasă? E o
treabă discutabilă. Poate fi şi urâtă, dar comportarea o face frumoasă. E
important să fie o femeie cu idei. Când eşti cu ea şi ea face lucruri, cum să zic,
nemaipomenite, uiţi de corpul tău, de problemele tale. Culmea e că s-a făcut un
sondaj în lume ce apreciază bărbaţii la femei.
Deosebire mare între Vest şi Est. În Europa:
în Est pe primul loc este frumuseţea, în
Vest ea ocupă locul 5, primele calităţi fiind deşteptăciunea şi banii.
Am primit de la Univers
cel mai frumos cadou pe care mi-l putea cineva da: femeia mea. Ea în
sine este un dar binecuvântător pentru
mine îndrăgostit şi un îndemn la credinţă, la
comunicare între semeni, la revenirea la ceea ce tradiţia românească are
bun: respectul pentru familie. Mai e ceva experienţa mea – un îndemn adresat
tinerilor la muncă, la vrednicie, să fie
fiecare un întreprinzător, pentru a nu lăsa bogăţia sau sărăcia să devină bariere în
calea sentimentelor lor. Dragostea n-are stare socială, vârstă şi nici egal.
Femeia e
frumoasă dacă e
frumoasă atmosfera de la ea de acasă, şi
asta se întâmplă când se ajunge la
cunoaşterea totală a capacităţilor şi defectelor celor doi. E
frumoasă dacă ştie să spună poveştile frumoase ziua, seara, duminica. Asta e frumoasă,
cea care ştie că nu e frumoasă dar mai ştie că
inteligenţa, puterea de muncă şi altele sunt atu-urile ei, pe care însă
nu are, de multe ori cum să le etaleze în faţa ta dacă nu-i dai ocazia. Dă-i ocazia,
pentru că atunci când iubeşti materializezi proiecte frumoase şi
palpabile: prima dată te îndrăgosteşti în liceu, după ce reuşeŞti să învingi în
lupta cu tine şi te apuci de un învăţat
sălbatic al meseriei sau materiilor spre meseria cu studii superioare, sătul de
mediocritatea în care te scalzi când eşti cu capul în nori. A doua oară, după
primii ani de serviciu cei ce aleg meseria de mici sau la facultate ceilalţi ,
după ce iar reuşeşti să-ţi prinzi hăţurile te hotărăşti să nu mai stai cu
mintea creanga şi te căsătoreŞti, faci
copii. Ce puteai face mai bine?
Mai târziu spui frumoasă la o femeie foarte discretă şi
cu bunul principiu pentru care nu vorbeşte niciodată despre nimeni că “dacă tu
vii la mine şi îmi vorbeşti despre cineva sunt mai mult decât sigură că în
momentul următor vei vorbi şi cu altul despre mine“ o bună înţelegătoare a
caracterelor şi mobilurilor oamenilor şi totodată un bun sfătuitor pentru cei
care i-au câştigat afecţiunea. Mai spui frumoasă la o femeie inventivă şi
cultivată, care stăpâneşte la fel de bine condusul tractorului cu
ingeniozitatea realizării unei instalaţii de erbicidat, proiect propriu, fiind
totodată şi cea care ştie cele mai multe amănunte despre un subiect de cultură
generală, spre exemplu despre pictorul Toulouse-Lautrec, discutasem cândva...
unde mai pui că şi curajul mare, încununează această făptură, ceea ce am
înţeles din povestirea cuiva din care femeia a ieşit ca o eroină, atunci când
femeile îşi puneau palmele la ochi să nu vadă flăcările ce mistuiau casa unor
vecini, aceasta a ajuns în vârful acoperişului ajutând pompierii şi fiind de un
real folos şi până la apariţia acestora.
Ai o stare de fericire incomparabilă cu ceva când ajuns
acasă găseşti casa frumoasă,
curată, cu perdele frumoase.
Şi e
frumoasă rău o femeie îndrăgostită, vorba cântecului:
Mândruţa
care iubeşte
Se
cunoaşte cum priveşte
Spală
noaptea şigăteşte
Şi
ziua se primeneşte
Şi
la horă nu lipseşte.
E
frumoasă femeia care e şi deşteaptă. Bărbatul e un om ocupat. Femeia frumoasă
pentru el e spirituală, drăgăstoasă necondiţionat, să-i insufle liniştea pe
care el n-o mai are şi siguranţa de sine tot în braţele ei trebuie să şi-o
regăsească. Cred că liniştea o vrea bărbatul de la femeia ce are menirea să-l despovăreze de griji, nu
să-l împovăreze şi cu altele. Să nu
femeie posacă şi care nu înţelege nimic din aluzii, nu se prinde pur şi simplu.
Într-un cuvânt, el ar avea nevoie de o amantă tandră şi izvorâtoare de idei.
Ştim definiţia populară a ,,urâtului’’:
Pune-o
buză peste alta
Uite
că-i urâtul gata!
Dar şi a
frumoasei: un cântec din înţelepciunea populară legat de îmbolnăvirile
frumoaselor:
Mândruţa
care-i frumoasă
Las-o
să se mai iubească
Ca
să nu se prăpădească
C-astă
vară n-a iubit
De
trei boale mi-a zăcut”.
Cu
femeile frumoase mai poţi trăi povestea aceea: ne-ncearcă viaţa cu de toate.
Unde ieri te simţeai frumoas, fericit şi prolific în idei, în comportament, cu
curaj, căci aşa-ţi dă dragostea, azi,
părăsit de frumoasă, te simţi cu sufletul ca o oglindă spartă în mii de cioburi
şi ca să te regăseşti trebuie să te reconstruieşti din acest puzzle: tot restul vieţii tale rămâne o tainã nedesluşitã tocmai pentru că cioburile
nu mai factotul niciodată. Nu ştii ce simţi.
Recunoştinţã?Reculegere?Rãzbunare?
Ce-a fost? O ciudãţenie sau un capriciu de femeie?Cine ştie!Ceea ce ştii sigur efaptul cã în scurtã vreme,te-ai îndrãgostit de frumoasa necunoscutã.Vezi bine prãpastia:eu aşa cum sunt,ea o femeie tânãrã,frumoasã şi sigur dintr-o altã lume la care nu râvnisem nici prin vis.De aceea,ruşinat,
încerci mult timp sã-ţi stãpâneşti nebunia care te cuprinde.
La început,frumoasa ta stãpânã te dojeneşte cã o ocoleşti pentru că tu eşti liniştea ei în mijlocul unei vieţi zbuciumate.Mai apoi…şi-a manifestat bucuria de a te ficunoscut,într-un fel destul de ciudat:o drãgãlãşenie care depãşeşte cu mult marginile unui semn de fireascã recunoştintã. Afecţiunea reciprocã creşte în fiecare zi.
Şiîncãnuizbuteştisãaflicineesteşiceîmprejurareohotãrâsesãaleagãgrãdina
ta sufletească.
Maitârziu,cândfrumoasafemeiepovesteşte,aflicugroazãcãprãpastiadintrevoie
şimaimare decât o vezitu.Apoitepărăseşte. Îţi regãseşti vechiul tău fel de trăi şi aproape cã te obişnuieşti cu ideea cã ciudata şi frumoasa femeie a fost o simplã arãtare,o încercare a Diavolului,care a voit sã te pedepseascã pentru nu ştii ce pãcat.
Vă răspund
cu un proverb, ca un final acceptat la unison la întrebarea :ce-i aia femeie frumoasă? Nu-i frumos cine se ţine ci-i frumos
cui îi stă bine. Frumoase erau fetele de la ţară. Aici,la ţarã,totul pare străin unui băiat
de oraş:aşezãri noi,oameni sfioşi,timizi,simpli, întorci capul dupã ei ca dupã ceva ciudat datoritã hainelorlor deosebite, costume populare. Fetele îmbrăcate aşa îmi dãdeau impresia cã aici continuu e sãrbãtoare.Am gãsit mai târziu,descrierea acestui costum.„Frumuseþea peisajului geografic a picurat în sufletul locuitorilor calitãţi artistice concretizate în case cu porţi sculptate,pridvoare ornamentate,în haine şi cãmãsi frumoase în care observãm florile câmpului şi mãreţia cerului. O diferenţiere între portul tinerelor,al femeilor cãsãtorite şi al femeilor mai în vârstã există:
bãtrânele,de obicei,purtau catrinţe negre,tinerele purtau culori mai vii.Cele cãsãtorite pãstrau un oarecare simţ al mãsurii.Atât cele cãsãtorite cât şi bãtrânele purtau pe cap cârpã lungã de bumbac sau de borangic.
Victoria
Stolojanu-Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu