VICTORITA ILEANA STOLOZANU-ROMANIA- Femeia româncă e frumoasă

Femeia româncă e frumoasă

Ce-i aia femeie frumoasă? E o treabă discutabilă. Poate fi şi urâtă, dar comportarea o face frumoasă. E important să fie o femeie cu idei. Când eşti cu ea şi ea face lucruri, cum să zic, nemaipomenite, uiţi de corpul tău, de problemele tale. Culmea e că s-a făcut un sondaj în lume ce apreciază bărbaţii la  femei. Deosebire mare între Vest şi Est. În Europa:

 în Est pe primul loc este frumuseţea, în Vest ea ocupă locul 5, primele calităţi fiind deşteptăciunea şi banii.

Am primit de la Univers  cel mai frumos cadou pe care mi-l putea cineva da: femeia mea. Ea în sine este un dar  binecuvântător pentru mine îndrăgostit şi un îndemn la credinţă, la  comunicare între semeni, la revenirea la ceea ce tradiţia românească are bun: respectul pentru familie. Mai e ceva experienţa mea – un îndemn adresat tinerilor la muncă, la vrednicie, să fie  fiecare un întreprinzător, pentru a nu lăsa  bogăţia sau sărăcia să devină bariere în calea sentimentelor lor. Dragostea n-are stare socială, vârstă şi nici egal.

            Femeia e frumoasă dacă e frumoasă atmosfera de la ea de acasă, şi  asta se întâmplă când se ajunge la  cunoaşterea totală a capacităţilor şi defectelor celor doi. E frumoasă dacă ştie să spună poveştile frumoase ziua, seara, duminica. Asta e frumoasă, cea care ştie că nu e frumoasă dar mai ştie că  inteligenţa, puterea de muncă şi altele sunt atu-urile ei, pe care însă nu are, de multe ori cum să le etaleze în faţa ta dacă nu-i dai ocazia. Dă-i ocazia, pentru că atunci când iubeşti materializezi proiecte frumoase şi palpabile: prima dată te îndrăgosteşti în liceu, după ce reuşeŞti să învingi în lupta cu tine  şi te apuci de un învăţat sălbatic al meseriei sau materiilor spre meseria cu studii superioare, sătul de mediocritatea în care te scalzi când eşti cu capul în nori. A doua oară, după primii ani de serviciu cei ce aleg meseria de mici sau la facultate ceilalţi , după ce iar reuşeşti să-ţi prinzi hăţurile te hotărăşti să nu mai stai cu mintea creanga şi te căsătoreŞti, faci  copii. Ce puteai face mai bine?

Mai târziu spui frumoasă la o femeie foarte discretă şi cu bunul principiu pentru care nu vorbeşte niciodată despre nimeni că “dacă tu vii la mine şi îmi vorbeşti despre cineva sunt mai mult decât sigură că în momentul următor vei vorbi şi cu altul despre mine“ o bună înţelegătoare a caracterelor şi mobilurilor oamenilor şi totodată un bun sfătuitor pentru cei care i-au câştigat afecţiunea. Mai spui frumoasă la o femeie inventivă şi cultivată, care stăpâneşte la fel de bine condusul tractorului cu ingeniozitatea realizării unei instalaţii de erbicidat, proiect propriu, fiind totodată şi cea care ştie cele mai multe amănunte despre un subiect de cultură generală, spre exemplu despre pictorul Toulouse-Lautrec, discutasem cândva... unde mai pui că şi curajul mare, încununează această făptură, ceea ce am înţeles din povestirea cuiva din care femeia a ieşit ca o eroină, atunci când femeile îşi puneau palmele la ochi să nu vadă flăcările ce mistuiau casa unor vecini, aceasta a ajuns în vârful acoperişului ajutând pompierii şi fiind de un real folos şi până la apariţia acestora.

Ai o stare de fericire incomparabilă cu ceva când ajuns acasă găseşti  casa frumoasă, curată,  cu perdele frumoase.

            Şi e frumoasă rău o femeie îndrăgostită, vorba cântecului:

                        Mândruţa care iubeşte

                        Se cunoaşte cum priveşte

                        Spală noaptea şigăteşte

                        Şi ziua se primeneşte

                        Şi la horă nu lipseşte.

                        E frumoasă femeia care e şi deşteaptă. Bărbatul e un om ocupat. Femeia frumoasă pentru el e spirituală, drăgăstoasă necondiţionat, să-i insufle liniştea pe care el n-o mai are şi siguranţa de sine tot în braţele ei trebuie să şi-o regăsească. Cred că liniştea o vrea bărbatul de la femeia ce  are menirea să-l despovăreze de griji, nu să-l împovăreze şi cu altele.  Să nu femeie posacă şi care nu înţelege nimic din aluzii, nu se prinde pur şi simplu. Într-un cuvânt, el ar avea nevoie de o amantă tandră şi izvorâtoare de idei.

Ştim definiţia populară a ,,urâtului’’:

                        Pune-o buză peste alta

                        Uite că-i urâtul gata!

            Dar şi a frumoasei: un cântec din înţelepciunea populară legat de îmbolnăvirile frumoaselor:

                        Mândruţa care-i frumoasă

                        Las-o să se mai iubească

                        Ca să nu se prăpădească

                        C-astă vară n-a iubit

                        De trei boale mi-a zăcut”.

            Cu femeile frumoase mai poţi trăi povestea aceea: ne-ncearcă viaţa cu de toate. Unde ieri te simţeai frumoas, fericit şi prolific în idei, în comportament, cu curaj, căci aşa-ţi dă  dragostea, azi, părăsit de frumoasă, te simţi cu sufletul ca o oglindă spartă în mii de cioburi şi ca să te regăseşti trebuie să te reconstruieşti din acest puzzle: tot restul vieţii tale rămâne o tainã nedesluşitã tocmai pentru că cioburile nu mai factotul niciodată. Nu ştii ce simţi.

Recunoştinţã?Reculegere?Rãzbunare? 

Ce-a fost? O ciudãţenie sau un capriciu de femeie?Cine ştie!Ceea ce ştii sigur efaptul cã în scurtã vreme,te-ai îndrãgostit de frumoasa necunoscutã.Vezi bine prãpastia:eu aşa cum sunt,ea o femeie tânãrã,frumoasã şi sigur dintr-o altã lume la care nu râvnisem nici prin vis.De aceea,ruşinat, încerci mult timp sã-ţi stãpâneşti nebunia care te  cuprinde.

La început,frumoasa ta stãpânã te dojeneşte cã o ocoleşti  pentru că tu eşti liniştea ei în mijlocul unei vieţi zbuciumate.Mai apoi…şi-a manifestat bucuria de a te ficunoscut,într-un fel destul de ciudat:o drãgãlãşenie care depãşeşte cu mult marginile unui semn de fireascã recunoştintã. Afecţiunea reciprocã creşte în fiecare zi. 

Şiîncãnuizbuteştisãaflicineesteşiceîmprejurareohotãrâsesãaleagãgrãdina ta sufletească.

Maitârziu,cândfrumoasafemeiepovesteşte,aflicugroazãcãprãpastiadintrevoie şimaimare decât o vezitu.Apoitepărăseşte. Îţi regãseşti vechiul tău fel de trăi şi aproape cã te obişnuieşti cu ideea cã ciudata şi frumoasa femeie a fost o simplã arãtare,o încercare a Diavolului,care a voit sã te pedepseascã pentru nu ştii ce pãcat.

Vă răspund cu un proverb, ca un final acceptat la unison la întrebarea :ce-i aia femeie frumoasă?           Nu-i frumos cine se ţine ci-i frumos cui îi stă bine. Frumoase erau fetele de la ţară. Aici,la ţarã,totul pare  străin unui băiat de oraş:aşezãri noi,oameni sfioşi,timizi,simpli, întorci capul dupã ei ca dupã ceva ciudat datoritã hainelorlor deosebite,  costume populare. Fetele îmbrăcate aşa îmi dãdeau impresia cã aici continuu e sãrbãtoare.Am gãsit mai târziu,descrierea acestui costum.„Frumuseþea peisajului geografic a picurat în sufletul locuitorilor calitãţi artistice concretizate în case cu porţi sculptate,pridvoare ornamentate,în haine şi cãmãsi frumoase în care observãm florile câmpului şi mãreţia cerului. O diferenţiere între portul tinerelor,al femeilor cãsãtorite şi al femeilor mai în vârstã există: bãtrânele,de obicei,purtau catrinţe negre,tinerele purtau culori mai vii.Cele cãsãtorite pãstrau un oarecare simţ al mãsurii.Atât cele cãsãtorite cât şi bãtrânele purtau pe cap cârpã lungã de bumbac sau de borangic.

            Asta este o femeie frumoasă:românca sfioasă,timidă,simplă,îmbrăcată cu costum popular.

                                                                       Victoria Stolojanu-Munteanu