Kessy Ellys Nycollas - România - ÎNDEMN PENTRU TINE OMULE! ÎN SEMN DE RESPECT...

     Când sufletul îți pânge de durere... simțind că  nu primește mângâiere... că toți cei dragi sunt ocupați... că ești uitat de prieteni, rude, copii, frați... nu dispera te rog ...adu-ți aminte... că ți-a râmas alături Bunul Dumnezeu... el nu te părăsește niciodată...te rog încrede-te în el.

     Nu regreta nimic din tot ce-a fost...regretă doar ce nu s-a întămplat... mergi înainte...nu privi în urmă... acolo totu-i terminat!

       Privește demnitatea firului de iarbă... pe care-l simți  adesea sub piciorul gol... el te mângâie cu candoare... nu plânge că-i strivit de al tău picior. Sărută talpa ta care-l ignoră... care nu-i simte a lui durere...  și își îndreaptă spatele din nou... Când urma pasului ce la strivit... se-ndepărtează... piere!

      Privește muntele care-n furtuni cumplie... își semețește creasta spre izbândă... nu se apleacă la pămănt... considerând furtuna, o osândă!

         Privește bradul veșnic verde, falnic, drept... ce nu  își pierde haina verde-n ierni cumplite... rezistă vitejește în furtuni... nu-și pleacă creanga, umilită!

          Privește Soarele și Luna... care se caută neabătuți... pentru că-a lor ibire e doar una... iar de ispite nu se lasă copleșiți!

Fii tare omule precum un munte...

Fii drept și falnic precum bradul...

Fii limpede ca apa de izvor...

Iubește viața, uită iartă...

Cu explicații să nu te simți dator, pe acest pământ niciunui muritor...

Kessy Ellys Nycollas / 27.04,2019 - Petroșani 

MESAJ DE PAȘTE / Kessy Ellys Nycollas - România - președinte fondator al revistei ,,LUCEAFĂRUL DIN VALE''

fOTO: Marienti Petre

Sărbătoarea Învierii Domnului să fie sărbătoarea care să nască în sufletele noastre speranță, bucurie și bunătate, prin înțelegerea sacrificiului făcut de Domnul ISUS HRISTOS pentru mântuire.

Vă doresc ca SFINTELE SĂRBĂTORI PASCALE să vă găsească cu suflete curate, pline de căldură și iubire, neîntinată credință, mesele să vă fie pline de bucate și înconjurate de cei dragi, casele să va fie luminate de această SFÂNTĂ SĂRBĂTOARE.

Vă doresc PAȘTE FERICIT și vă salut cu creștinescul ,, HRISTOS A INVIAT!''

Kessy Ellys Nycollas -

Președinte fondator al Revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE,

blogului:

http://luceafaruldinvaleaplangerii.blogspot.com

și a grupului:

LUCEAFĂRUL DIN VALE.

Tututror coautorilor revistei, cititorilor blogului cât și membrilor grupului, multă sănătate, fericire, împliniri, lumină și iubire.

Vă mulțumesc atât pentru coloaborare cât și pentru susținerea morală.

HRISTOS A ÎNVIAT!

IOAN DANIEL - ROMÂNIA - A LUAT PEDEAPSA LUMII

A LUAT PEDEAPSA LUMII

A murit Isus pe cruce
De ostașii Romei răstignit
El lumina ce străluce 
Și viața ce-o aduce
Căci păcatul ne-a plătit

A fost dat Isus la moarte
Să plătească al nost” păcat
Vina noastră să o poarte
Cu toții să avem parte
Sus în cerul minunat

A purtat Isus ocara
Dat la moarte — biciuit
Și-a luat pe veci povoara
Și pedeapsa mea amara
Pe Golgota — răstignit

Pentru mine pentru tine
Morții Domnul s-a lăsat
Fiul Sfânt din slăvi senine
Și-a dat viața pentru mine
Eu să fiu nevinovat

El păcatul ne-a plătit
A luat pedeapsa lumii
Când pe Goplgot-a pășit
Și pe cruce a murit
Ca fiul deșărtăciunii

Fără pată — fără vină
Isus viața Lui și-a dat
Căci era din veci Lumină
Însă dat i-a fost să vină
Omul pentru a fi răscumpărat

Isus este Adevărul
E Viața și cărarea
Oamenilor le e țelul
Rămânând El singur felul
Să ofere îndurarea

Prin Isus doar se mai poate
Ca să ieși biruitor
Numai El hrana ne-mparte
Până dincolo de moarte
Căci e Domnul domnilor
26 aprilie 2019 mănăștur

(Material preluat de pe grupul revistei ,,LUCEAFĂRUL DIN VALE'')

ADA ADA - ROMÂNIA - ÎNGERI CĂZUȚI

Foto:internet

Îngeri căzuți

Mă-ntreb ades, de ce te plâng?!
Te-ai dus și-n mine totul strâng
Mă-ncearcă ura ce râvnește, 
Să-mi fii alături înc-o dată
Pe brațul tău să-mi înclin capul.

Mi-aș pune gaj visarea toată
C-un zâmbet vraja să dispară,
Din dreptul Lui să te cer iară,
Să las a supărării casă.

Dar tu te-ai dus, acolo sus
Și mie nimeni nu mi-a spus
Cum pot să fac să mă trezesc,
Să am curajul să visez?!

Mă-ntreb ades, de ce te-ai dus?!
Și-un gol în mintea mea s-a pus
O pată neagră de paloare,
Ce-ntro paletă-i nonculoare.

Ea arde trist și tremurând
La gândul dintre morți și vii
Cuprinsă-n mijloc efemer
Pare mai mult frântură-n cer!

Mă-ntreb mai des, de ce eu?!
Să-ți simt căldura mai mereu
Cum mă-nsoțește pas de pas
Și nici-un gând să îți dea glas!

Apari, dispari și ești nu ești,
Mă simt captivă în povești
Unde eroi sunt veșnic vii,
Mai stau puțin, poate revii!

În ochii mei, te văd aievea!
Mă tot gândesc c-ar veni vremea,
Să-mi dai mâna înc-o dată
Să-ți fiu în ceruri stea furată...
©Ada F.

( Material preluat de pe gupul revistei ,,LUCEAFĂRUL DIN VALE'')

DOINIȚA NAN - ROMÂNIA - VERSURI

foto:internet

...lumea nu se sfârșește aici,
amintiri,gânduri,vise,
se învârt ca o morișcă,
- de ce aș crede că ar fi altfel?
sunt reverii neîmplinite,
tăgăduiri pierdute,
în amurg de viață,
nu-ți reprima zâmbetul,
nu-ți lăsa emoția în vânt,
spune-o!
și spune-o cu un zâmbet,
desenează falduri pe-a ta față,
spune-o cu un gest,
dar mereu cu inima ta!

RADU BOTIȘ - ROMÂNIA - REVISTA ,, IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE''. ELITE MARAMUREȘENE

Revista „Izvoare codrene și chiorene”. Elite maramureșene

Posted On 13 apr. 2019

Tag: elite, izvoare codrene si chiorene, marea unire, revista

La numărul 15/2019, publicația „Izvoare codrene și chiorene” se prezintă în condiții grafice de o eleganță discretă și se adresează, prin conținutul fast, tuturor celor care simt românește, celor pentru care cultura și identitatea națională sunt semne ale apartenenței și ale personalității colective și individuale.

Publicația marchează 100 de ani de la Marea Unire printr-un omagiu adus unui număr de 100 de personalități maramureșene care au contribuit din linia întâi la înfăptuirea visului de veacuri al românilor. Sunt prezenți, de asemenea, „dascălii din Țara Codrului”, rememorați cu prinos de gratitudine de către urmași, o celebrare a lui George Bacovia, cu tonurile sale distinct, care l-au singularizat în poezia românească, un tablou al tradițiilor locale, puls de vers contemporan, consemnări ale unor activități culturale de amploare prin care se menține spiritul românesc în această zonă binecuvântată a României. Recenziile, grafica subtilă, publicațiile relevante din Maramureș, numeroase personalități ale spiritualității românești, toate acestea întregesc un ansamblu publicistic de excepție, ale cărui repere reflectă elitele maramureșene, care sunt elite naționale.

Material preluat din grupul revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE

PĂCURAR ADRIAN TARCIUS - ROMÂNIA - VERSURI

Și din tot acest sfârșit,
ce ca o umbră mă apasă-
te mai privesc cu ochiul stins,
al luciului de apă
și îngereasca ta privire,
asupra-mi se coboară-
mă învăluie în lumină
și tainic răsărit de zi,
spre zări necunoscute-
mă cheamă și mă îndeamnă
și râd și plâng
și nu-mi mai este teamă.

Păcurar Adrian Tarcius.

ANDREEA VĂDUVA - ROMÂNIA - IUBIȚI FEMEIA, N-O LOVIȚI

Iubiți femeia, n-o loviți!

Iubiți femeia, n-o loviți,
Cu palma, ori cuvântul,
Căci la durerea ei, să știți, 
Se zguduie pământul.

În suflet, palmele o ard,
Din ce în ce mai tare,
Ascunse, zi de zi, cu fard,
Dar cât să poată, oare?

Iar iartă și înghite-n sec,
Când totul e fărâme,
Sătulă, zice: "Gata, plec!",
Dar totuși, mai rămâne.

Naivă, încă crede-n el,
Și în "aceea schimbare",
Dar nu se va schimba defel,
Ci... va lovi mai tare.

După o palmă, pot urma,
Bătăi... ce-o pot ucide.
Dar ea târziu va învăța,
Că vorbele-i sunt vide.

Iubiți femeia, n-o loviți,
Nu vă vărsați năduful,
Căci la durerea ei, să știți,
Se clatină văzduhul...

Autor: Andreea Văduva
Facebook: Poezii - Andreea Văduva
Blog: Rânduri rupte din viață
Sursa foto: www.whittiercounselingcenter.org/domestic-violence/
#poezie #andreeavaduva #viata #realitate #adevar #versuri #poezieromaneasca#andreeavavuduvapoezii #stopviolenteidomestice

MUGUREL PUȘCAȘ - ROMÂNIA - CREDO! (II) ( DE FLORII)

Foto:internet

CREDO ! ( II ) ⛪️
( de Florii 🌸 )

Azi, Domnul păşeşte-n
Oraşul cel Sfânt,
Celestă Lumină,
Iubire, Cuvânt.

Credinţă să ai,
Alături sa-I fii !
Isus, bun şi sacru,
Sosi-va-ntr-o zi.

Înalţă o rugă,
Plecând capul blând,
Sărută-I icoana
Din schit, cer, în gând.

Păşeşte cucernic
În fiece zi,
E raiul promis
Pentru vremuri nevii.

Înclină lin fruntea
De cazi în păcat,
Căieşte-te sincer,
Prin Crez, te-a iertat.

Tu, om... Eşti lucrare
Din Lutul cel Sfânt,
Divină menire,
Har, cer, pe Pământ.

( vol. Călătorul, ed. Vatra veche, 2018 )

Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor Români,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )

AURELIA GROSU - ROMÂNIA - TABLOUL SOLITUDINII

Adăugați o legendă

Tabloul solitudinii

„Singurătatea este atunci când strigi şi nimeni nu aude, fiindcă doar sufletul tău strigă... în tăcere deplină.“

„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea, pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“ (Psalmul 32: 8)

Admirăm un tablou încărcat de o emoţie crescândă, tablou care zugrăveşte o pistă de alergare pe care intru singură, într-o competiţie cu viaţa.

O pistă de alergare în care iau startul după o viaţă de familie, o viaţă în care am fost mereu alături de cineva. De o parte şi de alta a pistei de concurs au stat când cei care spuneau: „Nu vei reuşi!“, când cei care mă încurajau, îmi dădeau un pahar cu apă, îmi ştergeau sudoarea de pe frunte sau îmi îngrijeau rănile provocate de căzăturile suferite.

Şi, desigur, totul era controlat de Cineva care privea de sus, cu ochii Lui plini de candoare, grijă şi afecţiune, care îmi mai trimitea putere pentru încă câţiva metri de alergat. Eram singură, mă mutasem după divorţ în alt cartier. Am luat-o de la capăt, într-o altă etapă, 17 de ani de căsătorie se încheiaseră devastator. Dar încă eram teafără şi respiram.

Rezistasem tuturor şocurilor vieţii. Însă nu mai aveam pe nimeni. Era ceva cu totul nou. Voiam să mă odihnesc, să încep să învăţ cum să trăiesc, cum să merg, să învăţ, să mulţumesc, voiam să mă refac.

În una din zile, împreună cu fata mea, am rostit cu glas tare o rugăciune, fiindcă am simţit asta puternic în mine : „Doamne, am rămas singure, dar te avem pe Tine! Te rog intervino Tu, în mod supranatural şi reabilitează-ne pe amândouă din toate punctele de vedere. Vindecă-ne inimile zdrobite şi leagă-ne rănile primite!“ Fata mea a încheiat cu un : „Amin!“ Aşa să fie!

Dumnezeu a luat în seamă acea dorinţă, de a fi refăcute şi reîntregite psihic, fizic şi spiritual. Este scris: „Domnul tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.“ (Psalmul 147 : 3)

De atunci, am avut un Partener permanent. El nu se vedea, dar ştiam, prin credinţă, că este prezent şi vede totul. Îi simţeam mila, autoritatea, dar şi dragostea. Aveam o perspectivă nouă, aveam cum şi când să-L cunosc. M-am temut ani în şir ce o să fac singură, cum mă voi descurca, cum voi trăi fără bărbat lângă mine să mă susţină, să mă iubească. Aşa am fost învăţată: să fiu căsătorită, la casa mea, cu familia mea.

Eram încă ataşată de soţul meu, dar şi temătoare.

După ani întregi de obsesie făcută pentru el, acum acesta era prezent în fiecare celulă a fiinţei mele.

M-am rugat mereu să fiu eliberată de sub puterea lui dominatoare.

În interiorul meu să dădeau lupte între „taurii“ sau „uriaşii“ mei.

Aveam continuu o mânie şi o iuţime care mi-au decimat anii. Ştiam că nu este bine, aveam atâta nevoie de libertate şi despovărare a inimii!

„Auzi, Doamne?“

La începutul perioadei de singurătate aveam nevoie să încep să mă cunosc, să aflu capacităţile cu care fusesem înzestrată şi pe care nu le ştiam, să îmi aflu valoarea.

Eram pe pistă. Alergam uşor, tot înainte! Grosu Aurelia

Din cartea Esti mai puternic decat crezi, 2013

Kessy Ellys Nycollas - România - NU MĂ IUBI...

Foto:internet

NU MĂ IUBI...

Aș vrea să pot să îți șoptesc,

Nu mă iubi ... sincer vorbesc
Sau de o faci făo-n tăcere
Nu-mi cere mie mângâiere..

Am obosit să ascult povești
Să te aud spunând că mă iubești
Ce vrei să îmi arăți nu e iubire
Sunt vorbe goale și-amăgire

Te simți atras și-ți fierbe sângele în vene?
În suflet focul pasiunii s-a aprins?
Nu mă iubi...acum cât mai e vreme
Nu îți doresc să plângi învins...

Nu mă iubi...Nu pot să-ți dăruiesc
Ceia ce crezi că-i simplu și firesc
Nu fac negoț...La drumul mare
Cu sufletu-mi ce-mi pui la încercare...

Nu este marfă într-un galantat...
Să o arunci grăbit pe un cântar
Să-i pui un preț la întâmplare
Si-apoi să-l calci cu mârșăvie în picioare...

Nu mă iubi te trag...Nu mă iubi,
Fii calm și te vei stinge într-o zi.
Nu mă iubi te rog...Nu regreta
Esti liber...

Poți iubi pe-altcineva!

ANCA MARIA DAVID - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI

O LUME ÎN CĂDERE

O pată de culoare

 uscată-n resemnare,

o rugă la icoană,

 speranță și prigoană.

 O lume îndepărtată,

o vale îndoliată,

un strigăt în tăcere,

 o lume în cădere.

Trăim cu frica-n sân,

 hrănim cu ură și pelin visele și stelele,

 ucidem mila,

aruncând țărâna.

Dimineți însorite

 Dimineți însorite

 sculptate pe cer

ferestre deschise spre soare

o avalanșă de gânduri dansează cuvinte țesute, priviri regăsite

 un tremur al șoaptelor

în negura tăcerii apar,

se aud în izvoare.

Sfâșii tăcerea

cu un morman de cuvinte natura renaște acum

din morminte

 din frigul iernii,

din noaptea cea lungă

 răsar ghiocei

de sub haina de iarnă.

Totu-i un dans

 în adierea vântului

un zbor al vulturului deasupra pământului

o pată de cerneală

 stoarsă în călimară

un trosnet al crengilor

sub hârșâitul tălpilor

 un vals al norilor

în noianul viselor

 clipe scurse din noi

 cu timp încâlcit în zăvoi.

O LUME ÎN CĂDERE

O pată de culoare

 uscată-n resemnare,

o rugă la icoană,

 speranță și prigoană.

 O lume îndepărtată,

o vale îndoliată,

un strigăt în tăcere,

 o lume în cădere.

Trăim cu frica-n sân,

 hrănim cu ură și pelin visele și stelele,

 ucidem mila,

aruncând țărâna.

Dimineți însorite

 Dimineți însorite

 sculptate pe cer

ferestre deschise spre soare

o avalanșă de gânduri dansează cuvinte țesute, priviri regăsite

 un tremur al șoaptelor

în negura tăcerii apar,

se aud în izvoare.

Sfâșii tăcerea

cu un morman de cuvinte natura renaște acum

din morminte

 din frigul iernii,

din noaptea cea lungă

 răsar ghiocei

de sub haina de iarnă.

Totu-i un dans

 în adierea vântului

un zbor al vulturului deasupra pământului

o pată de cerneală

 stoarsă în călimară

un trosnet al crengilor

sub hârșâitul tălpilor

 un vals al norilor

în noianul viselor

 clipe scurse din noi

 cu timp încâlcit în zăvoi.

Kessy Ellys Nycollas - România - Îmi trăiesc propria viață, liberă...

Foto:internet

Îmi trăiec propria viață, liberă...

-Nu te cred! Eu nu cred că există femeie care să își dorească să fie singură!

-De ce crezi asta? De ce  crezi că femeia este atât de slabă încât să nu poată trăi și în lipsa unui bărbat?

-Ei! Nu asta am dorit eu să spun! Am vrut să spun că femeia este frumoasă atunci când este iubită...iar tu ești o femeie frumoasă! Ce rețetă ai daca de iubirea unui bărbat stai departe? Dorința de singurătate, credeam că poate fi doar o stare temporară. O pauză necesară după o poveste care îți poate lăsa un gust amar dar, niciodată nu m-am gândit, că un suflet poate fi atat de sfărâmat încât să nu mai aibe curajul să o ia de la cap!

Și totuși! Nici acum după un timp destul de îndelungat în care ai fugit într-un colț de lume necunoscut, un loc în care nu ai cunoscut și nu te-a cunoscut nimeni, nu ai depășit starea de suferință, de dezamăgire, durerea produsă de bărbatul din trecutul tău? Nu pot să cred faptul că nu îți dorești să îmbrățișezi și să fii îmbrățișată!

-Știi ceva? Și, ca oricare altă femeie, am planuri, visuri și vise și îmi doresc uneori să am lângă mine un bărbat bun, iubitor și de încredere însă, realitatea este extrem de dură, îmi spulberă speranța de a mai crede că bărbații zilelor noastre, mai pot fi capabili să ofere liniște și să te facă să devii încrezătoare atât încât să poți crede că lângă el, împreună cu el, să îți poți trăi nebunia și să te asigure de prezența lui, în cele mai pustiite momente spunând:- sunt aici, nu te teme!

     Nu mai sunt la vârsta la care să mă facă să îmi pierd mințile, încăt să îmi doresc să fug în lume, cu primul venit care încearcă să mă cucerească cu averile lui și replici sablon. Singurătatea nu mă sperie întratât de tare încât să nu mai pot fi atentă la amănunte...Am trecut prin prea multe examene date de viață, alături de bărbatul nepotrivit și m-aș jena eu, în fața mea, dacă mi-aș demonstra că nu am învățat nimic.

     Chiar dacă sunt într-un punct în care timpul poate fi scurt pentru așteptări, prefer să aștept bărbatul care va fi capabil să demonstreze o iubire sinceră. Sunt femeia care crede cu putere că o relație durează doar atunci când este bazată pe devotament, respect și încredere reciprocă și prefer să îmi mențin părerea fie și cu riscul să mă condamn la singurătate. Prefer mai mult singurătatea, singură în detrimentul singurătății în doi.

      Cred că, de fapt, singurătatea nu este o stare ci mai de grabă o obișnuință a lipsei unei persoane alături de care să nu te mai simți singură iar în zilele noastre astfel de persoane sunt pe cale de dispariție. Când voi întâlnii una o să o declar exemplar ocrotit.

      Nu voi pleca în expediții pentru descoperirea fenomenului, acordând întâlniri și cu atât mai puțin relații intime, cu trei sferturi din oraș și nu voi pica în cealaltă extremă încercând să mă ascund de lume. Vreau doar să îmi trăiesc viața cât se pate de liberă, împăcată cu mine însămi până când voi întâlni persoana cu care să simt că pot împărți totul.

      Cu tine chiar am simțit că pot face asta, că pot să fiu corectă și că te pot iubi sincer...dar, ai ales să fugi! Am crezut pentru scurt timp că tu ești omul care îmi poate oferi umărul pe care să îmi pot pune capul în momentele grele, că ești un bărbat de nădejde dar iată că m-am înșelat. Ai dat dovadă de lașitate omule. Ai plecat fără să ai curajul să spui ce te-a speriat!

                                                             Kessy Ellys Nycollas

                                                               23042019 / Petroșani

MARIA ȘTEFAN - ROMÂNIA - CLIPA MEA DE FERICIRE

Foto:internet

CLIPA MEA DE FERICIRE

Am clipa mea de fericire.
Nu vine din iubirea-”de tine ”!
Mă-mbată cu lumină
Această primăvară!
(Parcă a curs în mine.)
Nu știu cum s-o mai cânt
În vers, în strofă sau în gând,
Ca oamenii din jurul meu
Să nu se mire-așa de mult .

Mă plec smerită-în grădină
Peste prințesa mea zambilă.
Nu uit să-ntind în sus o mână
Să simt și floarea mea de lună:
Cireșul e în floare!
Câtă splendoare!

Un bondărel îmi dă târcoale-
Am bluza galbenă pe mine
Nedumerit el o confundă
Cu hrana din stamine.
O turturică trece-n zbor,
Cară cu ea un ram ușor
Se vede treaba că așteaptă
O altă mică turturea,
Să se dezghioacă..

O adiere-mi ciufulește părul-
Nu-l dreg, ador această ciufulire
Și o descriu cu acest vers, discret
Doar sunt și eu, un mic poet-
Și-mi șade bine-n sus bretonul!

Ador această poezie
Scrisă nestudiat în școli,
De PRIMĂVARĂ!
Ador această simfonie
Compusă din culori și flori
Desprinsă din natură!
Mă mângăie parfumul
Trilul și zumzetul !

Nu vreau să scriu mai complicat-
Ceva mai greu de descifrat
Eu vă descriu cum sunt eu, azi-
O primăvară plină de iubire!
O fință fericită, un pictoraș de vers
De pe acest Pământ,din acest
Univers!