Kessy Ellys Nycollas - România - Grupaj de versuri

NU MĂ CĂUTA

Nu mă căuta prin iarbă
Am părăsit-o de mult...
Astăzi am o altă treabă
Nu mai sunt cea din trecut!

Nu mă căuta pe stradă
Calea nu mi-o încurca
Nu mai ies la promenadă
Doar să te-ntâlnesc, cumva...

Nu mă căuta în apă
Nici în vise spulberate
Am sperante...vise noi...
Nu mai sunt cea de-altă dată...

Dacă vrei, poți, ai putere,
Bolta cerului să-atingi
Îți voi face orice vrere
Și-n brațe poți să mă strângi..

Până atunci vânează muște
E mai simplu nu-i așa?
Eu voi zbura spre înalturi
Nu voi sta în calea ta...

KEN/ 10.05.2019

***

Privesc pe ramurile verzi
Cireșele de mai, date în pârg
Aș vrea să strig, să te opresc
Dar știu că tu nu mă mai vezi...

Azi ți-ai închis dictionarul
Cuvinte dulci nu mai rostești
Pe buze nu mai porți vocabularul...
În ochi eviți să mă privesti!

Tu alte drumuri ți-ai ales
Schimbând un munte pe un șes...
E mai ușor să mergi acum
Pe drumul colbuit ...? În cale nu-ți mai ies!
...........

Ne-au nins petale de cireș
Pașii ni-s grei si apăsați
Din vârf de munte, coborați la șes
Suntem acum înstrăinați!

Din boabele cireșelor de mai
Reconstruim o inimă ce doare...
Iar pe al Mioriței plai
Privim spășiți, la dragostea ce moare!

Resuscitările, nu îi mai folosesc
Implanturile nu au nici o valoare
Făcute-n sufletele ce iubesc
Nu va reînflori nici când mărgăritare!

***

Se pare totuși că mă doare
Deși a fost o întâmplare
...poate deloc întâmplătoare!

Clipe puține, împreună
Au gust amar de mătrăgună
Ce otrăvesc întreaga ființă
...prin neputința!

Cuvintele ce le-ai rostit
Adânc în suflet le-am simțit
Privirea aruncată printre gene
... mult prea târziu sau poate, prea devreme...

Brațele tale tremurânde
Nici bărbătești dar nici plăpânde,
De alte îmbrățișari murdare
... Nu m-au atins și totuși, doare!

***

Îmi este dor, da, recunosc,
De tot ce am trăit cândva
De oameni care spun un,, te iubesc"
Fară să aștepte-n schimb ceva!

Îmi este dor de-o imbrățișare...
De brațele care mă-ncătușau
Întru-un mod sincer și firesc
Atunci când ochii mei cereau

***

Bate vântul dorului
La poarta destinului
Și ar vrea să se oprească
Ochii să ții mai privească...

Bate vântul dorului
La poarta sufletului
Și ar vrea să îți soptească
Că ar vrea să te iubească...

Bate vântul obosit
Pe un tărm însingurat
Căutându-te turbat
Însă nu te-a mai aflat...

Un vapor vine si pleacă
Dar tu nu mai ești în port
Capul greu mi se apleacă...
Dorul tău nu-l mai suport!

Mintea nu vrea să renunțe
De tine să-și amintească
Deși alte noi ființe
Ar dori să mă iubească...

.. dă-mi o binecuvântare
Sufletul să-mi liniștesc
Fiindcă altfel nu-s în stare
Pe altu să mai iubesc!

***

Dor de noi

Mă cuprinde, a disperare,
Dorul care, doare tare
Mă alină apoi cu-n zâmbet
Tabloul tău fără umblet...

Mă apasă cu durere
O privire împietrită
Dorul care doare tare
Mă alintă și îmi cântă...

Mă topesc sub vraja șoaptei
Spusă-n nopți lungi de visare
Dorul tău în pragul casei
Îmi cântă și totuși doare...

Mă opresc nedumerită
Și privesc În jurul meu...
Simtindu-mă osândită
De un dor ce apasă greu
Și pe suflet și pe umeri
Și-n privire strălucește
Auzindu-te cum murmuri

... sufletul meu  iubeste!

KEN

14052019

ELENA VOLCINSCHI - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI (primă apariție)

AȘA CUM DEPĂRTAREA

ELENA VOLCINSCHI

Pe-o aripă nemângâiată și-n durere
Cu sângerări de inimă deși târzie,
Încerc să îți trimit o ultimă solie,
Semnând peste apusul care-mi cere.

Am tot înseninat atâtea-ntunecimi,
Acolo unde n-a pătruns nici galbul soare.
Și le-am albit cu sărutări de crini
În numele iubirii plecată-n depărtare...

Recele nopții abil întunecă departe
Ce aprig răscolește și în al mării larg!
Un pesăruș cum țipă, prevestind parcă moarte
”Ce vise-neîmplinite în valuri reci se sparg”?

Acum când ți-am trimis și ultima vestire
Tac unda-mi de apus și fără să am vrere,
Fără cuvinte tandre, ci doar din netrăire
Și așa cum depărtarea dintre noi doi , o cere.

VOL.LACRIMI ALBE DE ASTRE-2019

SĂRUTĂ-MI BUZELE...

ELENA VOLCINSCHI

Sărută-mi buzele ce-și ard,
Febril carmin, fremătător...
Ca floarea semețului nard,
În așteptare... Doru-mi dor.
Sărută-mi sânii care tac,
În rotunjimea lor fierbinte
Și pleoapele ce triste zac,
Pe apa ochiului cuminte.
Sărută-mi umeri-n chemarea,
Palmelor tale moi, sfioase...
Coapse ce-și unduiesc dogoarea,
Sub faldul fustei de mătase.
..............................................................
În zori când văluresc scântei,
Când fluxul febrei ne unește,
Fă-mă să simt că iar mă vrei...
Sărută-mi buzele și mă trezește.

VOL.IUBITĂ DOAMNĂ-2016

AMINTINDU-MI DE TATA...
(Inmemoriam tatălui meu-Ioan Volcinschi)

ELENA VOLCINSCHI

Încondeia furtuna cu lacrimile calme,
Rânjetul unui soare apatic, veștejit,
Când norii-și împleteau învolburarea-n palme,
Prin stele îndepărtate luna ardea mocnit

Din amintiri, eu încercam, să îl pictez pe tata...
Vroiam să plâng ca norii, dar mă-necam în plâns,
Convulsia tăcerii țâșnise dintr-o dată
Din pieptul meu firav, ce nu se voia-nvins.

Destinul i-a fost frânt în vara lui de jele
Când nu și-a mai rotit, alt cerc peste tulpină,
Doar se usca încet, și se îndoia de șele,
Până s-a prăbușit în neguroasa tină.
.............................................................................................
Contur afla-ntunericul cu încheieturi de zid,
Cuprins în adâncimea, unor-nnegrite sfere,
Căderi de aer proaspăt alunecau în vid
Un astru își strălucea... Lumina de Înviere!

VOL.LA MARGINE DE AMURG-2014

VIOREL BIRTU PIRAIANU - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI (prima apriție)

Jocul
orizontul se așternea obosit
pe crestele gândurilor
împletind stele pe boltă din lacrimile sufletului
înțelegând tăcerea clipei
voi scrie într-o zi
din astrale dureri
căutånd zborul
un fulger ce spinteca întunericul lumii
ziua trecuse
doar noaptea privea
printre prăfuite gânduri
cerul a țipat rănit
s-a scurs apoi trist în sângele mării
trupul șerpuia spre lumină
pe buze rămâsese tăcerea
în ploi căutam somnul profund
printre aripi de înger
dincolo a rămas doar un joc
al unui etern suspin


Poetul
am putrezit demult
aici între voi
focurile minții ard biete crengi
uscate de vântul turbat de la răsărit
stau la masă cu morţii
morţii vii, tu știi
se târăsc pe jos prin ghenele lumii
noaptea dansez cu ielele
un joc nebun în iarba verde, crudă
un dans ciudat în jurul lacrimilor
care curg sau doar se scurg
din acest trup nătâng
port în mână doar o pană
ce pot să fac cu ea
decât să plâng pe o coală albă
scriu, scriu pe țărmul sufletului
despre un gând ce a trecut
sau poate a rămas pe ultimul rând


Poem
m-am rătăcit prin manuscrisul unui vers
lumina reflecta adâncul lumii
privindu-te mâinile calde le-am întins
și umbrele ardeau coapsa iubirii
o clipă atemporală, fără cuvinte
creionul s-a frânt în ultimul gest
poem despre un bărbat și o femeie
ce s-au iubit în palma lui Dumnezeu

MĂRIUCA MIRIAM - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI

ZORI DE ZI...
Măriuca Miriam

Mă-ntâmpină zorii
unei dimineți
ruptă din raiul de zile
cu număr impar
și sfânt,
logodită cu chipeșul
soare de mai...
Imi scutur pletele
de visele rămase agățate
pe ramul somnului,
vegheat de câteva stele
căzătoare,
in noaptea cu parfum
de salcâmi ,îndrăgostiți
de luna cochetă...
Dau binețe vieții
ce mă sărută
cu buze de rouă neincepută,
și mă cuprinde cu brațe
iubitoare...
Zâmbindu-mi complice
imi dăruiește partitura zilei
ce trebuie cântată
cu instrumente acordate
la diapazonul speranței
și bucuriei de a trăi...

Măriuca Miriam 

Foto:internet

NUMAI TU...

Măriuca Miriam

Numai tu
mă faci să visez...
Pentru că tu ,
numai tu
ești visul meu
care râde,
care plânge cu
lacrimi de stele,
care imi cântă serenade
sub clar de lună,
care imi recită
poeme de iubire...
Numai tu
imi ești lumină dulce,
adiere de sublim,
jarul din nopți albe
de nesomn,
dorință curgând
ca o lavă
prin celulele mele toate...
Numai tu,
nufăr ce plutește,
mereu ,
spre floarea de lotus
De pe marea vieții mele...
Numai tu
imi aprinzi cerul
sufletului meu,
cu speranțe
cu licuricii
dragostei tale...

Foto:internet

TĂCERE...

Măriuca Miriam

Să te privesc

intr--o tăcere simplă ,

fără alte semnificatii,

fără acel ,,quelque chose"

plin de uimire,

de interogare mută...!

Să te privesc in linişte,

departe de tumultul zilei...!

Să-ți citesc inima ,

fremătând de iureşul

viselor neimplinite încă...!

Să-ți adun gândurile rebele

in palmele mele,

ca mai apoi

Să le limpezesc cu mirul impăcării...!

Să -ți sărut ochii,

verdele lor crud,ostenit...!

Să -ți fiu clipă de dor arzător,

să-ți fiu izvorul cu apă vie

care te inviorează,

să-ți fiu iubire și zbor ,

orizont albastru,senin...!

Să-ți fiu tot ce -ți doreşti,

îmi doresc !

CARMEN TĂNASE - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI ( primă apariție)

. Iubirea e zbor înălțător

Spre așteptare, tăceri ce dor,
Cerul m-alintă și mă cheamă
Spre infinite realități, eu zbor,
Te aud, apropierea-ndeamnă.

... și m-ai găsit străbătând ...
Deșerturi aride și munți înalți,
Oceane, mări și frig învingând,
Introvertite sentimente tu uiți.

Când Nu, când Da, până când
Într-un Da perfect le transform
Toate luptele, lacrimi născând
A bucurie, tu iubești, nu dorm.

M-ai văzut așa cum sunt, umil
Cu aripile ascunse ...sub haine,
Tăcut, timid, dar foarte amabil
Dai mult mai mult și nu-s taine .

Oh! Cum pot să îți mulțumesc!
Mă vezi așa cum sunt, inocent
Suflet către suflet simt, doresc
În culori...desenez totul decent.

Nimic nu-i urât, demagog artist!
În liniști și-n clopote eu ascund,
Liniile, curbele și albastrul vast
Să-ți fie doar bine, visul rotund.

Ce frumos să iubești, ești zbor
Prin sufletul celui ce-ți iubește,
Ochi, suflet, inimă tu simți dor;
Necuprinsul e atins, te dorește.

Așteptam, ești aici, curajul e viu!
Carmen Tănase ...acum .

Foto: internet

Auzi pașii mei?

Pășești drumul, nu te grăbești,
Lumina e frumoasă, de iubești.
Tu, tâmplă ce zvâcnești cu dor,
Albe cascade, alungi orice nor.

Pășind încet, trezind doar visul,
Iubirea simți, nu ești tu învinsul!
Zborul suav, cu aripile albastre,
Fluturi m-ajută și ajung la astre.

Iubirea ascund în flori colorate,
Inimile îmbrățișezi, pe înserate,
Zborul e înalt precum un zmeu,
Inima ta ai casa sufletului meu.

Pășește ușor, auzi, ai mei pași,
Viața îți spune de vrei să o lași.
Zâmbește, plângi, fii tu mereu,
Simte, iubește, chiar de e greu.

Auzi pașii mei, suave catifelări?
Tu iubirea oferind, mângâi zări.
Fii bun și nu te lăuda cu ce ești,
Ai fericirea doar de tu dăruiești!
. de Carmen Tănase

Nu fi ecou!

Pe schele înalte, te strigă,
O inimă ce vrea să atingă,
Lumina, culoarea ecoului,
Să bei, de linia orizontului.

Căutătorul, el mereu oferă,

Nu-i statuie rece într-o eră!

Vulcan fierbinte spre mare,

Frumosul, o binecuvântare.

Strigă inimile, dai nemurire,

Doar iubind oferi tu fericire!

Văd în ochii tăi frumusețile,

Flori albe acum ai nămețile.

Bucuria e reală și ești viață,

Suferința, doar un fir de ață.

Dezbraci vremii, armuri reci

Și găsești, minunate poteci.

Iubirea, cu aripile luminii vii,

Și cerurilor albastrul tu învii.

La braț cu tine am zborurile,

Iubire deplină, auzi ecourile.

Distanțe nicicând nu vedem,

Ochi au oceanele în tandem.

Universurile, inimile noastre

Și zborurile sunt către astre!

Nu fi ecoul, fii, astăzi iubirea,

Nu aștepta din alții dăruirea!

Deschizi larg, acum ferestre,

Inima-i floare în aurii glastre!

. de Carmen Tănase

Kessy Ellys Nycollas - ROMÂNIA - MESAJUL CARE NU MĂ MINTE

  MESAJU CARE NU MĂ MINTE

     Era o seară ca oricare alta. Nu vroiam să mă gândesc la nimeni și la nimic. Știam că am greșit și nu avea rost să mă necăjesc pentru întorsătura luată de povestea noastră. Încercam să îmi liniștesc sufletul dar și mintea care făcea mereu scenarii.

     Ochii îți păstrau imaginea clară în diverse ipostaze...Pun capul pe pernă și o liniște profundă mă învâluie. Somnul se lasă așteptat însă după un timp adorm tot cu tine în gând. Este gândul care nu îmi dă liniște și nici pace.

     Știu clar că am visat foarte mult însă nu am reținut decăt o singură secvență și anume, aceea în care mă sărutam cu un actor român al carui nume nu îl voi dezvălui.

     M-am trezit și așa cum fac de fiecare dată, încerc să interpretez visul. Caut pe net diverse interpretări. Situl https://www.cancan.ro spune următoarele:

,, Sărutul este un mod de manifestare a tandreţei sau a dragostei, punând buzele pe cineva. Interpretarea visului s-ar putea limita la asta: dorinţa de iubire.  A săruta înseamnă a oferi celuilalt sărutul, înseamnă unirea acestuia cu suflul lui, cu viaţa lui. A-i spune „suntem uniţi în spirit”. În acest sens, sărutul este simbolul unirii (comunicării), nu numai a două fiinţe, ci şi a două vieţi, una umană, alta divină, luând o dimensiune spirituală. Astfel se înţelege de ce în ceremoniile initiatice din antichitate, iniţiată se recunoşteau şi se salutau printr-un sărut.

      Simbol al dragostei, al unirii, sărutul mai este şi simbolul păcii (sărutul păcii, în practică o acoIadă, se dă încă în zilele noastre în timpul liturghiilor creştine! EI este totodată semn al supunerii, respectului, omagiului: se săruta picioarele sau genunchii regelui sau ale unui om sfânt, inelul episcopului, statuile sau … mâna unei femei; în ceea ce-I priveşte pe papă, el sărută pământul ţării pe care o vizitează.

       În sfârşit uneori sărutul face referire la o trădare în amintirea lui Iuda care a precizat soldaţilor veniţi să-I aresteze pe Iisus: pe care-l voi săruta, acela este. Supremă deviere a sensului sărutului! Mai sunt şi alte abateri: versiunea mai puţin castă, ceva mai dură: coitul.

Ce înseamnă când visezi că te săruți

Personajul care vă îmbrătişează în vis poate fi imaginea dvs. simbolică. În acest caz visul indică o armonie desăvârşită, acordul profund între toate dimensiunile (Vezi cuvântul DRAGOSTE.) Dacă persoana căreia îi dati un sărut vă este cunoscută, acest fapt nu semnifică neapărat că o doriţi din punct de vedere sexual (mai ales dacă este un copil sau o persoană de aceiaşi sex), ci că resimţiţi o sete intensă de comunicare, de tandreţe.

Sărutul mai poate reprezenta anturajul dvs., pe ceilalţi la modul general, şi denotă nevoia de a trăi în armonie. EI poate manifesta dorinta de împăcare cu cineva (mai ales dacă sunteţi în conflict). Poate fi un mod de a spune că îl/o iubiţi, pe când, în realitate, nu ştiţi şi nici nu puteţi exprima. În unele cazuri, visul are o funcţie de compensare. Ceea ce poate fi trăit în realitate va fi trăit în vis. Dacă sărutul este erotic, dacă trezeşte dorinţă, tulburare sau plăcere interpretaţi atunci visul ca pe unul erotic. 

Ce înseamnă dacă săruți un necunoscut

Dacă visezi că săruți o persoană necunoscută sau o persoană pe care nu ar trebui să o săruți, acest lucru implică sentimentul de vinovăție și este un avertisment că vor veni câteva zile mai dificile.

Dacă visul sau persoana din vis sunt legate de munca ta, este posibil ca sărutul să semnifice dorința ta de a avansa în carieră, deși știi că nu ai șanse prea mari.

Sărutul din vise poate avea semnificații pozitive dacă…

*sentimentul pe care îl aveai era unul plăcut, relaxant și fericit;

*te-ai trezit cu senzația că ți se va întâmpla ceva frumos;

*finalul visului aduce pacea și liniștea în sufletul tău;

*aveai sentimentul că ești puternic îndrăgostită de persoana din vis.

Sărutul mai poate semnifica un nou început dacă…

*ai un sentiment de teamă sau de respingere în vis față de persoana care te sărută;

*ești forțată să săruți pe cineva și nu știi cum să scapi;

*este un sărut dominator, prin care partenerul tău din vis încearcă să te controleze.

Cine și cum te sărută este important în vis

În credința populară, sărutul din vise este foarte important în funcție de cel care își dorește sărutul.

*Dacă ești sărutată tu de cineva, vei avea parte de vești bune, dar, dacă tu săruți pe cineva, trebuie să te aștepți la necazuri și probleme. Iar când săruți tu pe cineva cu o pasiune nebună, înseamnă că te confrunți în viața reală cu o durere sau cu o pierdere care te face să suferi.

*Dacă te vezi în vis sărutând un prieten de adio, înseamnă că ești pregătită să mergi mai departe și să treci la o altă etapă din viața ta.

*Dacă visezi că îți săruți o prietenă pe obraz sau un copil înseamnă că există anumite probleme emoționale și ai nevoie de alinare și de înțelegere din partea celor apropiați.’’

      După cum puteți observa, interpretările sunt multiple și diverse eu însă o să vă relatez una proprie, clară, reală.

      De cănd mă stiu, pentru mine, indiferent cu cine am visat că mă sărut, indiferent dacă am sărutat eu sau partenerul sărutului, indiferent că am sărutat pe gură, pe obraz, pe frunte... indiferent dacă eram fericiți sau triști...mesajul acestor, astfel de vise, a însemnat trădare, m-a avertizat că sunt înșelată, părasită. Întotdeauna m-a avertizat că între mine și partenerul meu a apărut o altă femeie.

    De această dată era o dilemă! Faptul că sunt singură de mult timp nu mă mai lăsa să pot gândi la o astfel de veste. Îmi spuneam că nu are cine să mă înșele ...și totuși în mai puțin de 24 de ore am primit și confirmarea că visul meu nu a greșit. Mirarea m-a cuprins foarte tare în momentul în care în față mi-a apărut o pereche, proaspăt îndrăgostită...el fiind bărbatul care cu aproximativ trei luni în urmă, a încercat să mă cucerească iar eu m-am speriat și prin comportamentul meu l-am făcut să renunțe. Sufletul nu își mai găsea liniștea deoarece refuzase propunerea unui suflet pe care îl iubeam în taină, de foarte mulți ani. Da îl iubeam! Da, il mai iubesc însă faptul că l-am văzut alături de o altă femeie, mi-a adus o liște sufletească de neimaginat.

    Nu mă pot înțelege nici eu! Nu căuta să mă înțelegi tu! Nu vei reuși!

Știu deja ce va urma...și promit că o să vă povestesc ce va fi...

   Stiu că Dumnezeu îmi va da o altă șansă în care  să îmi pun în ordine gândurile , dorințele și îmi va da puterea să recunosc că îl iubesc.

Kessy Ellys Nycollas

06052019/Petrosani

ANDREEA VĂDUVA - ROMÂNIA - TOȚI AVEM O VIAȚĂ, DAR OARE O TRĂIM?

Toți avem o viață, dar oare o trăim?

Toți avem o viață,
Dar oare... o trăim?
Dis - de - dimineață,
De gânduri ne lovim.

Că nu ne ajung banii,
C-avem guri de hrănit,
Și-n cale, bolovanii,
Se-adună liniștit...

Și dările se-adună,
Teancuri de facturi,
Băncile tot sună,
De-ți vine să înjuri.

Copiii-ți cer de toate
Nu înțeleg că n-ai,
Din lista de bucate,
Te-ai săturat să tai.

Muncești ca un catâr,
Iar șefii te văd câine,
Nu le spui nici "câr",
Că rămâi fără pâine.

Și ruda ți-este rudă,
Dacă-i aduci folos,
Brusc, devine "iudă",
Iar tu... hulit hristos.

Îți vizitezi părinții,
Le spui ce bine ești,
De zâmbet tragi cu dinții,
Nu vrei să-i necăjești.

Trece viața, pleacă,
Cândva n-o să mai fim,
Când grijile ne seacă,
Uităm să mai trăim...

*câr/a cârâi - A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. A cicăli. A se certa.

Autor: Andreea Văduva

DOINIȚA NAN - ROMÂNIA - ÎNGERUL IUBIRII

Îngerul iubirii

O viață,plină de frumosul unei clipe
tânguind o respirație,a unui singur trandafir,
parfum aruncat în zări și tot mai aproape,
învelind trăirea cu o senzație de cașmir.

port o rochie frumoasă,
brodată de mici bucurii,cu pietre albastre,
uneori este un voal subțire,de nu-mi pasă,
unde dansează primăveri,
alteori este bătută cu fir de aur,al apusului unei veri
și alteori cu steluțe mii,argintii,
voal rece adus după pustii,

o speranță în nimbul anilor,
să rămână iubirea,
săgeată între stele,
crăiasa florilor,
pasăre măiastră între păsări,
să-mi soarbă stropi de întuneric,
din ochi-mi orbi,
atinge-mă cu aripa și dă-mi voie,
ca visul să nu se stingă
și dă-mi iubirea,pavăză să-mi fie!

1.05.2019

CARMEN PINTE - ROMÂNIA - LINIȘTE ORI NEBUNIE!

Liniște ori nebunie!

E seară și câtă liniște, iubite!
Și caldă strălucire în ochii de safir,
Petale cu iubire, parfumate,
În cupe picurăm doar stropi cu elixir!

Entuziasmul clipelor de altădată,
Îl retrăim cântând la o chitară,
Sunt note ce nu pier niciodată,
Ecoul lor inundă mereu câte-o seară!

Aceste clipe pline de savoare,
Vor răscoli visele străvezii din noapte,
Minutele cerșesc etern a lor iubire,
Rătăcindu-se în calde și suave șoapte …!

Printre-amagire și încântare,
Sclipesc încă priviri senine,
Noi, încă, umplem cupe de iubire,
Le golim fără oprire…rămân urmele divine!!!

E noapte…și câtă liniște …se-așterne,
…ori nebunie,
…fie…!

30.04.2017 CARMEN PINTE

ADRIAN PĂCURAR TARCIUS - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI

Noapte bună!

Probabil că înainte de a-ţi spune pe nume,
ar fi trebuit să învăţ să te iubesc-
dar acum târziul s-a făcut prea tarziu,
pustie e zarea și parcul și strada-
dar mai pustiu de atât e în sufletul meu,
iar lumea aceasta este în apus-
de ce n-am învăţat să te iubesc,
înainte de a-ţi spune pe nume?

Păcurar Adrian Tarcius.

***

Pe unde umbli, ora e târzie
și am adormit de mult,
cu cartea în braţe.

Pe unde umbli, ora e târzie,
ce lumi cutreieri
și cum de nimeni nu te întreabă,
de îţi este sete sau de îţi este foame?

Pe unde umbli, ora e târzie,
pribeag pe drum de stele-
cărări mai sunt pe aici
și încă este vreme.

Pe unde umbli, ora e târzie
și am adormit de mult,
cu cartea în braţe.

Păcurar Adrian Tarcius.

***

Și nu sunt în toate minţile,
când ești atâta de departe
și atunci îmi este cel mai rău,
atuncia te urăsc de moarte.

Dar când preajma mea revii,
îmi este iarăși bine
și uit că te urăsc de moarte,
sunt iarăși eu și sunt cuminte.

Și cine să înţeleagă acest conflict,
această dragoste pe muchie de cuţit-
cu răul meu concret,
cu atäta bine aparent.

Cu acest stări contradictorii,
când viu, când mort-
dar fără tine nu se poate,
deci te iubesc și te urăsc de moarte!

Păcurar Adrian Tarcius.

***

Și sub același ger,
vom fi și eu și tu-
captivi de acuma,
de albe flori de gheață
și nimeni nu va ști,
fiorul ce ne va cuprinde-
măiastra mea cum te alint,
nici plânsul meu, zadarnica încercare-
de-a mai rămâne pământeni,
în finţa noastră de-a fi oameni.

Păcurar Adrian Tarcius.

***

Ciornă.

Și mă întorc în sinea mea,
ca un câine cu blana jilavă de ploi-
șchiopătând și bolnav,
alungat și speriat-
să nu mor am avut noroc,
deși s-ar fi putut-
am trecut razant,
ca un glonț scăpat-
pe lăngă marele ideal
și dacă tot nu a fost,
să devin ce aș fi fost-
mă întorc cu ultim lătrat,
de unde am plecat-
mai am adăpost,
acest ultim bârlog-
sinele meu și atât,
noapte bună vă spun-
dar nu pe curând.

Păcurar Adrian Tarcius.