IDENTITATE
Profesor Traian D. Lazăr
Ca
„locuitor” al arhivelor statului și ale diverselor instituții, am constatat,
după 1989, o adevărată și mirabilă invazie a unor „cercetători” dornici de
informații și acte.
Faptul era,
în majoritatea cazurilor, efectul legilor de retrocedare a bunurilor confiscate
de regimul democrat-popular. În mai puține cazuri, cercetătorii urmăreau
obiectivul de a descoperi și publica mărturii
despre păstrarea sau afirmarea identității personale/familiale sau comunitare.
În acest context au apărut în multe zone ale țării monografii dedicate unor
persoane, instituții, localități și evenimente.
Printre
scrierile meritorii de această natură se numără studiul monografic alcătuit de
prof Mircea Botiș și preot Radu Botiș, Ulmeni-Maramureș,
Editura Enesis, Baia Mare, 2011.
Volumul
prinde în cele 271 de pagini, însoțite de consistente imagini foto, identitatea
orașului Ulmeni din Maramureș. Pe coperta a patra se află o utilă și
interesantă prezentare a C.V-ului profesional-științific al autorilor.
Aflăm astfel
că prof Mircea Botiș, absolvent al Facultății de istorie-filozofie de la
Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și al masteratului „Elite
politice” la Facultatea de Istorie și Patrimoniu „Nicolae Lupu” din Sibiu, este
un profesionist de clasă atestat prin rezultatele elevilor săi la faza
națională a olimpiadei de istorie, prin diploma pentru contribuție deosebită
obținută la Concursul de eseuri „Gânduri, idei, sentimente despre Holocaust” și
ca organizator la Concursul de Iudaism și Istoria Evreilor desfășurat la Sibiu
în 2007.
Radu Botiș
este un „sacerdot în cuvânt, în slujire și-n inimă”, un „condei” prezent în
redacțiile și colaborator al revistelor din țară și străinătate: Starpress, Dor de Dor, Murmur, Agero-Stutgart,
RomanianVIP – SUA, Nou Horizont-Spania, Observatorul-Toronto. Strâns legat de
activitatea culturală din zona ce constituie tema monografiei, Radu Boțiș este
editorul și fondatorul revistelor Glas
comun, Slova creștină și al suplimentului Slova copiilor, precum și președintele fondator al Asociației
cultural creștine umanitare Ars Vivat
al cărui program de activitate și realizări este prezentat și în monografie.
Autorii
tratează cu competență și dăruire – pentru că sunt locuitori ai zonei- identitatea fizico-geografică a
localității aparținând spațiului mioritic evocat de Blaga. Spațiul geografic al
orașului Ulmeni este prezentat în principalele lui caracteristici și
componente: perimetrul, suprafața, relieful, punctele reprezentative, solul,
clima, altitudinea, hidrografia, fenomenele atmosferice, resursele
biogeografice (păduri, faună cinegetică și piscicolă), demografia, căreia i se
consacră un capitol separat.
Identitatea demografică, spun autorii, poartă amprenta
istoriei așezării și a spațiului fizico – geografic al zonei. Orașul Ulmeni
este o așezare ale cărei rădăcini se află în vechea Dacie și în Dacia romană,
când era cunoscută sub numele Bodava. Atestată documentar din 1405, când purta
numele Silimeghiu (Sylelmed), metamorfozat în diferite variante, localitatea a
luat numele Ulmeni din 1926.
În evul
mediu, localitatea s-a aflat în proprietatea voievozilor Balc și Dragoș și a
urmașilor acestora. Din punct de vedere politic, așezarea s-a aflat în zona de
interferență dintre Principatul autonom al Transilvaniei și regatul Ungariei,
trecând apoi sub dominația Imperiului Habsburgic, devenit din 1867 Imperiul Austro-Ungar,
destrămat în 1918, prin lupta pentru independență a națiunilor componente. La 1
decembrie 1918, românii din Transilvania, inclusiv locuitorii comunei
Ulmeni, au decis unirea la România.
Dictatul de la Viena-1940, a impus României cedarea către Ungaria a părții de
nord-est a Transilvaniei. Zona Ulmeniului a intrat temporar în stăpânirea
Ungariei, dar din toamna anului 1944, a revenit la România. Interesați în
prezentarea Ulmeniului, fără a-l izola de satele din jur, autorii adaugă
referințe legate și de identitatea acestora.
Autorii
prezintă evoluția demografică a localității Ulmeni sub aspect numeric, al
structurii de vârstă, sex, etnic, social, onomastic, de stare civilă și
militară. Prezentată cronologic, evoluția demografică atestă existența continuă
a unei majorități etnice românești. În structura religioasă a populației se
subliniază că majoritatea o constituie aderenții bisericii unite Romei.
În
continuarea studierii identității demografice, autorii au considerat necesar să
aloce un capitol separat funcțiilor geoeconomice actuale ale orașului. Folosind
surse statistice, autorii extrag informații privind baza economică a
localității, care a fost, până târziu în epoca modernă, agricultura. Un loc
important se acordă analizei relațiilor de proprietate asupra pământului,
insistându-se asupra momentelor 1853-1854, când s-a desființat servitutea
personală, 1921, 1945, 1949, 1991. Concomitent se comentează aspecte legate de
mijloacele de producție, tehnologiile folosite, productivitatea. Corespunzător evoluției cronologice, a
mersului spre modernizare, se fac
referiri la alte ramuri ale economiei, la dezvoltarea meșteșugurilor și
industriei, ceea ce a adus ridicarea localității la statutul de oraș. În partea
finală a capitolului, autorii ne înfățișează situația actuală a economiei
orașului și proiectele de viitor în domeniul ecologic, protejarea mediului și
creșterea calității vieții, turistic.
Identitatea culturală reprezintă cea de a treia direcție a
studiului monografic dedicat Ulmeniului. Ne sunt prezentate informații privind
datinile și obiceiurile ținând de activitatea economică a locuitorilor: unelte,
procedee de muncă, pomicultură, creșterea animalelor, ocupații casnice. Aceeași
linie de cercetare urmărește: alimentația, portul, credințele despre cer și
astre, graiul, obiceiurile de înmormântare, obiceiurile legate de muncile
agricole, de datele calendaristice, jocurile tradiționale.
Suntem de
părere că locul capitolului consacrat învățământului era aici, pe axa
identității culturale, alături de capitolul „Oameni de ieri și de azi”, care ne
înfățișează personalitățile culturale ale zonei. Învățământul reprezintă unul
dintre factorii importanți în păstrarea identității culturale a unei
comunități. Aflați timp de secole sub dominație străină, austriacă și maghiară,
românii din Transilvania, deci și cei din Ulmeni, au fost supuși unui proces
intens și îndelungat de aculturație. Autorii au prezentat cu acuratețe evoluția
învățământului de la cel religios/confesional către învățământul modern, laic.
S-au evidențiat mai ales politicile de maghiarizare prin învățământ. Și așa cum
era normal au ajuns la nominalizarea personalităților culturale din zonă,
problemă căreia i-au consacrat un capitol special incluzând și oamenii
politici. Evident nu putem aminti aici decât pe câțiva dintre oamenii de
cultură originari din spațiul ulmenean: poetul, prozatorul și traducătorul
Petre Dulfu (1856-1953), rapsodul popular Emil Gavriș (1915-1989), poetul,
prozatorul și editorul Radu Ulmeanu (1946), poeta și prozatoarea Florica Bud
(1957), etc.
Cartea
domnilor prof.Mircea Botiș și pr. Radu Botiș tratează ansamblul elementelor ce
definesc orașul Ulmeni, identificându-l din masa așezărilor din România.
