Ala Mîrza-Turbal. Republica Moldova. MACUL vine din legendă...

                                MACUL vine din legendă... 

      La 1 iunie, 2018, ne întorceam, cu elevii, din Chișinău, de la circ. Am văzut un câmp cu maci și mi-am amintit legenda...  

MACUL    

O legendă românească 
Vine să ne povestească:   

Biata văduvă, rămasă 
Fără gram de pâine-n casă, 
Își trezește,-n zori, băiatul...   
Ea - la muncă, el - în satul 
Unui neam, după mâncare,   
Căci măcar mălai nu are...     

Sat vecin, dar prea departe,   
O pădure le desparte,
Deal înalt, adâncă vale, 
Fiare pot ieși în cale...
El, flămând de multă vreme, 
Se pornește, nu se teme...    

I-i nespus de grag feciorul,
Ziua-ntreagă-i duce dorul,
Sapa-n mâini și frica-n spate:
”Doamne, apără-l de toate,
Că-i cuminte,-i ca o floare,
Mi-i comoara cea mai mare!”    

Înserează... Nu mai vine...
Maica simte: nu e bine! 
Ușa-nchide și pornește
Hotărâtă: îl găsește! 
Prin pădurea-ntunecoasă, 
Merge,-l strigă, nu se lasă.  

Iese-n câmp și dealul urcă, 
Mărăcinile-i încurcă, 
Unde calcă, sânge curge, 
Iar se-nțeapă și iar fuge, 
Dar în urma-i, pe câmpii, 
Flori cresc, roșii-sângerii...   

Flutură în vânt năframa... 
”Ionică!” strigă mama 
Și aude-ntr-un târziu: 
”Mamă, sunt aici, sunt viu...” 
Bietul! Zace pe pământ, 
Vlăguit, de foame,-nfrânt...   

N-a ajuns copilu-n sat 
Și mâncare nu i-au dat... 
Fără forțe, cade ea, 
Lângă fiu, alăturea. 
Ambii dorm, iar roșii flori
Îi veghează până-n zori...     

Dimineața, ce să vadă? 
Lan de grâu, cu multă roadă, 
Arde-n flăcări de petale, 
Legănate-n vânt, agale... 
Mama-și ia copilu-n brațe... 
Spice dulci i-ntorc la viață...    

... De atunci, prin grâu, apar, 
Flori de flăcări, flori de jar,   
Semn al dragostei de mamă, 
Care-aleargă fără teamă, 
Cu picioare-nsângerate... 
MACUL, GRÂULUI, i-i FRATE...    

(Asta spune legenda. Eu, pur și simplu, am scris-o în versuri. 

Ala Mârza-Turbal. Imagine - Internet.)