CONFUZIE
– 02
M-ai confundat cu vinul de pe masă!
Păream o sticlă arătoasă
Pe care stătea scris cu litere aurii
Vin vechi, buchet complet, dulce - amărui...
M-ai destupat cu tirbuşonul tău spurcat
De la atâtea alte sticle desfundate...
Vroiai să cucereşti neapărat
Un suflet confundat cu o redute!
Ai pus cu grijă în pahar
Strop după strop şi ai adulmecat
Asemeni lupului un iezişor
... ce îl credeai deja ca pe o ofrandă
Adusă-n viaţa-ți de biruitor!
Gustata -m amândoi otrava dulce - amară
Ce sufletul pe jar la pus pentru o clipă
Tu ai băut paharul pân' la fund
Eu nu, îmi era frică!
A! Nu de tine mă temeam
Nici pe departe nu erai ce vream
De aceia am preferat să fiu lucidă
Să-mi văd de drum... zburând...
Şi nici de cum târându-mă ca o omidă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu